Facerea 44

1Și a poruncit Iosif celui mai mare preste casa sa, zicând: umpleți sacii oamenilor de bucate, câte vor puteà ridicà, și puneți argintul fiecăruia în gura sacului.

2Și paharul meu cel de argint puneți-l în sacul celui mai tânăr, și prețul grâului lui; și a făcut după cuvântul lui Iosif, pre cum a zis el.

3Și după ce s’a făcut ziuă, a slobozit oamenii și pre asinii lor.

4Și ieșind ei din cetate nu s’au dus departe, și Iosif a zis celui mai mare preste casa sa: scoală-te, și aleargă după oameni, și să-i înfruntezi pre ei, zicându-le: pentruce mi-ați răsplătit rele pentru bune?

5De ce ați furat paharul cel de argint, au nu este acesta din care beà Domnul meu? Căci cu el ghicește, rău ați săvîrșit ceia ce ați făcut.

6Și aflându-i pre ei le-a zis lor după cuvintele acestea.

7Iar ei au zis lui: De ce grăește Domnul cuvintele acestea? Să nu fie ca slugile tale să fi făcut după cuvântul acesta.

8De vreme ce argintul, care l-am aflat în sacii noștrii, l-am adus înapoi la tine din pământul Hanaan, cum am fi furat din casa Domnului tău, argint sau aur?

9La care din slugile tale vei aflà paharul, acela să moară, și noi vom fi robi Domnului nostru.

10Iar el a zis: precum ziceți așà să fie, la care se va aflà paharul, acela să fie rob, iar voi curați veți fi.

11Și grăbind a descărcat fiecare sacul său pre pământ, și fiecare a deșchis sacul său.

12Și a căutat dela cel mai bătrân începând, până a venit la cel mai tânăr, și sfârșind a aflat paharul în sacul lui Veniamin.

13Iar ei și-au rupt hainele sale, și au pus fiecare sacul pe asinul său, și s’au înapoiat în Cetate.

14Și au intrat Iuda și frații lui la Iosif încă fiind el acolo, și au căzut înaintea lui pre pământ:

15Și le-a zis Iosif: De ce ați făcut acest lucru? Au n’ați știut, că un om ca mine ghicește?

16Și a zis Iuda: ce vom răspunde Domnului? Sau ce vom zice? Sau cum ne vom îndreptà? Că Dumnezeu au aflat nedreptatea slugilor tale, iată suntem robi Domnului nostru și noi, și acela la care s’a aflat paharul.

17Și a zis Iosif: nu voiu face eu cuvântul acesta, ci omul la care s’a aflat paharul, acela îmi va fi rob, iar voi să vă suiți cu mântuire la tatăl vostru.

18Iar Iuda apropiindu-se de dânsul a zis: rogu-te Doamne, să grăiască sluga ta înaintea ta, și să nu te mânii pre sluga ta, că tu ești după Faraon.

19Doamne tu ai întrebat pre slugile tale, zicând: aveți tată au frate?

20Și noi am zis Domnului: cum că avem tată bătrân, și are el prunc de bătrânețe mai tânăr, și fratele lui a murit, și el singur a rămas de mumă-sa, și tatăl nostru pre dânsul îl iubește.

21Iar tu ai zis slugilor tale: aduceți pre dânsul la mine, să-l văz.

22Și am zis Domnului: nu va puteà băiatul să lase pre tatăl său, că de va lăsà pre tatăl său va murì.

23Și tu ai zis slugilor tale: de nu se va pogorî cu voi fratele vostru cel mai tânăr, nu veți mai vedeà fața mea.

24Și a fost când ne-am suit la sluga ta tatăl nostru, am spus lui cuvintele Domnului nostru.

25Și ne-a zis nouă tatăl nostru: duceți-vă iarăși de cumpărați puținele bucate.

26Iară noi am zis: nu vom puteà să ne ducem; ci de va merge cu noi fratele nostru cel mai tânăr, ne vom duce, pentrucă nu vom puteà vedeà fața omului, de nu va fi cu noi fratele nostru cel mai tânăr.

27Și a zis tatăl nostru sluga ta, către noi: voi știți că femeia doi mi-a născut.

28Și a ieșit unul dela mine, și mi-ați zis: că l-au mâncat hiarele, și nu l-am mai văzut până acum.

29Deci de veți luà și pre acesta dela fața mea și se va întâmplà lui slăbiciune pre cale, îmi veți pogorî bătrânețele mele cu întristare în Iad.

30Acum dar de vom merge la sluga ta tatăl nostru, și băiatul nu va fi cu noi, căci sufletul lui este nedeslipit de sufletul acestuia.

31Va fi după ce va vedeà el că nu este băiatul cu noi, va murì și vor duce slugile tale bătrânețele lui cu întristare în Iad.

32Că eu sluga ta dela tatăl nostru am luat pre băiat zicând: de nu-l voiu aduce la tine, și de nu-l voiu pune pre dânsul înaintea ta, vinovat să fiu înaintea tatălui meu în toate zilele.

33Acum dară eu voiu rămâneà ție slugă pentru băiat, rob Domnului; iară băiatul să se ducă cu frații săi.

34Căci cum mă voiu suì la tatăl meu nefiind băiatul cu noi? Ca să nu văz relele, care vor venì asupra tatălui meu.