Facerea 43

1Și s’a întărit foametea pre pământ.

2Și a fost după ce au sfârșit de mâncat grâul, care l-au adus din Eghipet, le-a zis tatăl lor: duceți-vă iarăși de cumpărați nouă puținele bucate.

3Iar Iuda a grăit lui zicând: cu jurământ s’a mărturisit nouă omul, Domnul pământului, zicând: nu veți vedeà fața mea de nu va venì cu voi fratele vostru cel mai tânăr.

4Deci de vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî, și-ți vom cumpărà ție bucate.

5Iar de nu vei trimite pe fratele nostru cu noi, nu vom merge, pentrucă omul a grăit nouă zicând: nu veți vedeà fața mea de nu va fi fratele vostru cel mai tânăr cu voi.

6Și a zis Israil: de ce mi-ați făcut rău spuind omului, că mai aveți voi și alt frate?

7Iar ei au zis: întrebând a întrebat pre noi omul, și de neamul nostru, zicând: de trăește încă tatăl vostru? Și de mai aveți voi frate? Și am spus lui după întrebarea aceasta, au știut-am, că ne va zice nouă: aduceți pre fratele vostru?

8Și a zis Iuda către Israil tatăl lor: trimite băiatul cu mine, și să ne sculăm să mergem, ca să trăim și să nu murim, și noi și tu și toată gloata noastră.

9Eu îl voiu luà pre dânsul, din mâna mea cere-l, de nu-l voiu aduce la tine, și de nu-l voiu pune înaintea ta, greșit să fiu înaintea ta în toate zilele.

10Că de nu ne-am fi zăbovit acum, ne-am fi întors de două ori.

11Și a zis Israil tatăl lor: de este așà, aceasta faceți: luați din roadele pământului în vasele voastre și duceți omului daruri: rășină și miere și tămâie și smirnă aleasă și terevint și nuci.

12Și argintul îndoit luați în mâinile voastre, și argintul ce vi s’a înapoiat în sacii voștri luați-l cu voi, ca nu cumvà să fie greșală.

13Și pre fratele vostru luați-l, și sculându-vă mergeți la acel om.

14Și Dumnezeul meu să deà vouă har înaintea omului, ca să lase pre fratele vostru celalt și pre Veniamin, că eu precum am rămas fără de fii, fără de fii am rămas.

15Și luând bărbații darurile acestea și argintul îndoit, au luat în mâinile lor și pre Veniamin, și sculându-se s’au pogorît în Eghipet și au stătut înaintea lui Iosif.

16Și i-a văzut Iosif pre ei și pre Veniamin fratele său cel de o mamă, și a zis celui mai mare preste casa sa: bagă pre oamenii aceștia în casă, și junghie vite și gătește, că cu mine vor mâncà oamenii pâine la amiazăzì.

17Și a făcut omul după cum i-a zis Iosif, și a băgat pre oameni în casa lui Iosif.

18Și văzând bărbații că-i bagă în casa lui Iosif, au zis: pentru argintul, care s’a înapoiat în sacii noștri dintâiu, pre noi ne bagă înlăuntru, ca să ne năpăstuiască și să ne ia pre noi slugi, și asinii noștri.

19Și mergând ei la omul ce erà preste casa lui Iosif, au grăit lui în ușa casii, zicând:

20Rugămu-ne Doamne: pogorîtu-ne-am întâiu să cumpărăm bucate.

21Și a fost la întoarcere când trebuià să poposim, am deșchis sacii noștri, și iată argintul fiecăruia în sacul lui, argintul nostru drept măsurat l-am adus înapoi în mâinile noastre.

22Și alt argint am adus cu noi, ca să ne cumpărăm bucate, că nu știm cine a pus argintul în sacii noștri.

23Și le-a zis lor: milă vouă, nu vă temeți, Dumnezeul vostru și Dumnezeul părinților voștrii au dat vouă comori în sacii voștri, și argintul vostru întocmai îl am, și a scos pre Simion la ei.

24Și a adus apă să se spele picioarele lor, și a dat de mâncare asinilor lor.

25Iar ei au gătit darurile până a venì Iosif la amiazăzì, și au auzit, că acolo va să prânzească.

26Și a intrat Iosif în casă, și au adus lui darurile ce le aveau în mâinile lor în casă, și s’au închinat lui cu fața la pământ.

27Și i-a întrebat pre ei: cum vă aflați? Și a zis lor: sănătos este tatăl vostru bătrânul, de care ați spus, că încă trăește?

28Iar ei au zis: sănătos este sluga ta, tatăl nostru încă trăește, și a zis el: binecuvântat este omul acela lui Dumnezeu, iar ei plecându-se s’au închinat lui.

29Și căutând Iosif cu ochii săi a văzut pre Veniamin fratele său cel de o mumă, și a zis: acesta este fratele vostru cel mai tânăr, pe care ați zis, că-l veți aduce la mine? Și ei au zis lui: acesta este adevărat; iar el a zis lui: Dumnezeu să te miluiască fiule.

30Și s’a turburat Iosif, și se rupeà inima lui pentru fratele său, și căutà să plângă, și intrând în cămară a plâns acolo.

31Și după ce s’a spălat pe obraz, ieșind afară s’a stăpânit, și a zis: puneți pâini.

32Și au pus lui singur, și lor deosebi, și Eghiptenilor celor ce mâncau cu el deosebi, pentrucă nu puteau Eghiptenii mâncà pâine cu Evreii, că urîciune este aceasta la Eghipteni.

33Și a șezut înaintea lui cel întâiu născut după bătrânețele lui, și cel mai tânăr după tinerețele lui, și se mirau oamenii, fiecare către fratele său.

34Și ei au luat părți dela dânsul pentru sine, iar partea lui Veniamin de cinci ori a fost mai mare decât a celorlalți, și au băut și s’au veselit cu dânsul.