Facerea 24

1Avraam erà bătrân trecut în zile, și Domnul l-au binecuvântat întru toate.

2Și a zis Avraam slugii sale celei mai bătrâne a casei sale, care erà mai mare peste toate ale sale: pune mâna ta supt armul meu.

3Și te voiu jurà pre Domnul Dumnezeul cerului și al pământului, ca feciorului meu Isaac să nu’i iei femee din fetele Hananeilor între carii lăcuesc eu;

4Ci în pământul meu unde m’am născut eu, la neamul meu vei merge și vei luà femee fiului meu Isaac de acolo.

5Și a zis către dânsul sluga: dar de nu va vreà femeea să vie cu mine în pământul acesta, întoarce-voiu pre fiul tău acolo în pământul de unde ai ieșit?

6Iar Avraam a zis către dânsul: ià aminte să nu întorci pre fiul meu acolo.

7Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, cel ce m’au luat din casa tatălui meu și din pământul în care m’am născut, cel ce mi-au grăit și s’au jurat mie zicând: ție voiu dà pământul acesta și seminției tale, acesta va trimite pre îngerul său înaintea ta, și vei luà femee feciorului meu de acolo.

8Iară de nu va vreà femeea să vie cu tine în pământul acesta, curat vei fi tu de jurământul meu, numai pre feciorul meu să nu’l întorci acolo.

9Și a pus sluga mâna sa supt armul lui Avraam stăpânul său, și a jurat lui pentru cuvântul acesta.

10Și a luat sluga zece cămile din cămilele stăpânului său și din toate bunătățile stăpânului său cu sine, și sculându-se s’a dus în Mesopotamia cetatea lui Nahor.

11Și a așezat cămilele să odihnească afară de cetate lângă fântâna cu apă, către seară când ies cele ce scot apă.

12Și a zis: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, fă cale bună înaintea mea astăzi, și fă milă cu stăpânul meu Avraam.

13Iată eu stau la izvorul apei, și fetele celor ce lăcuesc în cetate ies, ca să scoață apă.

14Și fecioara căreia eu voiu zice: pleacă vadra ta să beau, și ea va zice mie: beà tu și cămilele tale le voiu adăpà până ce vor încetà a beà, aceasta va fi gătită lui Isaac slugii tale; și întru aceasta voiu cunoaște că ai făcut milă cu stăpânul meu Avraam.

15Și a fost mai înainte de a săvârșì el grăind în cugetul său, și iată a ieșit afară Reveca fata lui Vatuil feciorul Melhei femeea lui Nahor fratele lui Avraam, având vadra pre umărul său.

16Și fecioară erà frumoasă la față foarte, fecioară erà, bărbat nu o a cunoscut pre ea, și pogorîndu-se la fântână a umplut vadra și s’a suit.

17Și a alergat sluga înaintea ei și a zis: dă-mi să beau puțină apă din vadra ta.

18Iar ea a zis: beà doamne și grăbind a slobozit vadra pre brațul său, și l-a adăpat până a încetat a beà.

19Și a zis: și cămilelor tale voiu scoate apă până ce vor beà toate.

20Și grăbind a deșertat vadra în adăpătoare, și iarăși a alergat la fântână să scoață apă, și a adăpat toate cămilele.

21Iar omul o priveà pre ea și tăceà, ca să cunoască, îndreptat-au Dumnezeu calea lui sau nu?

22Și a fost după ce au încetat toate cămilele a beà, a luat omul doi cercei de aur, cari trăgeau câte o drahmă, și i-a pus în urechile ei, și două brățări în mâinile ei, cari trăgeau zece măsuri de aur.

23Și a întrebat-o pre dânsa și i-a zis: a cui fată ești? Spune’mi de este la tatăl tău loc să sălășluim noi.

24Iar ea a zis lui: fată sunt a lui Vatuil fiul Melhei, pre care l-a născut ea lui Nahor.

25Și i-a zis lui: și paie și fân mult este la noi, precum și loc de sălășluit.

26Și bine părând omului s’a închinat Domnului, zicând:

27Binecuvântat este Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, cel ce n’a părăsit dreptatea sa și adevărul dela stăpânul meu; și pre mine m’au îndreptat Domnul la casa fratelui stăpânului meu.

28Și alergând fecioara a spus în casă mumei sale după cuvintele acestea.

29Iară Reveca aveà frate anume Lavan, și a alergat Lavan la om afară la fântână.

30Și a fost dacă a văzut cerceii și brățările în mâinele surorii sale, și auzind cuvintele Revechii surorei sale care zicea: așà mi-a grăit omul; și a venit la om unde stà el cu cămilele la fântână.

31Și a zis lui: vin-o, intră înlăuntru binecuvântate al Domnului, pentruce stai afară? Eu am gătit casă și loc cămilelor tale.

32Și a intrat omul în casă și a descărcat cămilele, a dat paie și fân cămilelor și apă de spălat picioarelor lui și picioarelor oamenilor celor ce erau cu el.

33Și le-a pus lor pâine să mănânce, iar el a zis: nu voiu mâncà până ce nu voiu grăì cuvintele mele; și ei au zis: grăește.

34Și a zis: sluga lui Avraam sunt eu.

35Și Domnul au binecuvântat pre stăpânul meu foarte, și s’a mărit și i-au dat lui oi și viței și argint și aur și slugi și slujnice și cămile și asini.

36Și Sarra femeea stăpânului meu, a născut un fecior stăpânului meu după ce a îmbătrânit el; și i-a dat lui toate câte a avut.

37Și m’a jurat stăpânul meu zicând: să nu iei femee fiului meu din fetele Hananeilor, între carii lăcuesc eu în pământul lor;

38Ci la casa tatălui meu să mergi, la neamul meu și vei luà femee feciorului meu de acolo.

39Iar eu am zis stăpânului meu: dar de nu va vreà să vie cu mine femeea?

40Și mi-a zis Domnul Dumnezeu înaintea căruia bine am plăcut, acela va trimite pre îngerul său cu tine și va îndreptă calea ta și vei luà femee fiului meu din neamul meu și din casa tatălui meu.

41Atunci curat vei fi de blestemul meu, dacă vei veni la neamul meu și nu vor dà ție, și tu vei fi curat de jurământul meu.

42Și venind eu astăzi la fântână am zis: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, de vei îndreptà tu calea mea pre care acum merg.

43Iată stau la fântâna apei și fetele oamenilor cetății vor ieșì ca să ià apă și va fi fecioara căreia eu voiu zice: dă-mi să beau puțină apă din vadra ta.

44Și ea îmi va zice: și tu beà și cămilelor tale voiu scoate apă, aceasta este femeea care au gătit-o Domnul lui Isaac slugii sale, și întru aceasta voiu cunoaște că ai făcut milă cu stăpânul meu Avraam.

45Și a fost mai înainte de a sfârșì eu grăind în cugetul meu, îndată a ieșit Reveca cu vadra pre umăr, și s’a pogorît la fântână și a scos apă și am zis ei: dă’mi să beau.

46Și ea grăbind a slobozit vadra pre brațul său și a zis: beà tu și cămilele tale le voiu adăpà; și am băut și cămilele le-a adăpat.

47Și am întrebat-o pre ea și am zis: a cui fată ești tu, spune mie? Și ea a zis: fată sunt a lui Vatuil feciorul lui Nahor pre care l-a născut lui Melha, și am pus ei cercei și brățările pre mâinile ei.

48Și părându’mi bine m’am închinat Domnului și am binecuvântat pre Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, cel ce m’au îndreptat în calea adevărului, ca să iau pre fata fratelui stăpânului meu, fiului său.

49Deci de veți face voi milă și dreptate cu stăpânul meu ori de nu spuneți’mi, ca să mă întorc spre dreapta sau spre stânga.

50Și răspunzând Lavan și Vatuil au zis: dela Domnul a ieșit lucrul acesta, nu vom puteà grăi ție împrotivă, nici rău, nici bine.

51Iată Reveca înaintea ta este, ia-o și te du, și să fie femee feciorului stăpânului tău după cum au grăit Domnul.

52Și a fost după ce a auzit sluga lui Avraam cuvintele lor, s’a închinat până la pământ Domnului.

53Și scoțând sluga vase de argint și de aur și îmbrăcăminte a dat Revechii, și daruri i-a dat și fratelui ei și mumei ei.

54Și a mâncat și a băut el și oamenii cei ce erau cu dânsul, și au dormit; și sculându-se dimineața a zis: sloboziți-mă să mă duc la stăpânul meu.

55Și au zis frații ei și muma sa: să rămâe fata cu noi ca vreo zece zile și după aceea se va duce.

56Iar el a zis către ei: nu mă opriți, că Domnul a îndreptat calea mea întru mine, sloboziți-mă ca să merg la stăpânul meu.

57Iar ei au zis: să chemăm fata și s’o întrebăm; și au chemat pre Reveca și i-au zis ei: merge-vei cu omul acesta?

58Iar ea a zis: voiu merge.

59Și au slobozit pre Reveca sora sa și averile ei și pre sluga lui Avraam și pre cei ce erau cu dânsul.

60Și au binecuvântat pre Reveca și i-au zis ei: sora noastră ești, fă-te întru mii de zeci de mii și să moștenească sămânța ta cetățile neprietenilor.

61Și sculându-se Reveca și slujnicile ei s’au suit pre cămile și s’au dus cu omul, și luând sluga pre Reveca s’au dus.

62Iar Isaac mergeà prin pustie spre fântâna vedeniei, și lăcuià în pământul cel de către amiazăzi.

63Și a ieșit Isaac ca să se primble la câmp de către seară, și căutând cu ochii a văzut cămilele venind.

64Și căutând Reveca cu ochii a văzut pe Isaac și a sărit de pre cămilă.

65Și a zis către slugă: cine este omul acela care merge pre câmp spre întâmpinarea noastră? Și a zis sluga: acesta este stăpânul meu; iar ea luându-și vălul s’a acoperit.

66Și a spus sluga lui Isaac toate câte a făcut.

67Și a intrat Isaac în casa mumei sale, și a luat pe Reveca și s’a făcut lui femee, și a iubit-o pre dânsa, și s’a mângâiat Isaac pentru Sarra mumă-sa.