BOR 1914 · Capitolul 30 / 50
Facerea 30
1Iară văzând Rahila, că ea n’a născut lui Iacov, a pizmuit Rahila pre sora sa, și a zis lui Iacov: dă-mi feciori; iară de nu, voiu murì eu.
2Și mâniindu-se Iacov pre Rahila, i-a zis ei: au doară Dumnezeu sunt eu, cel ce te-a stârpit de rodul pântecelui tău?
3Și a zis Rahila lui Iacov: iată slujnica mea Valla, intră la ea, și va naște pre genunchii mei și voiu face și eu feciori dintr’însa.
4Și i-a dat lui pre Valla slujnica sa femee lui și a intrat la dânsa Iacov.
5Și a zămislit Valla slujnica Rahilei și a născut lui Iacov fecior.
6Și a zis Rahila: judecat-au mie Dumnezeu și au ascultat glasul meu și mi-au dat mie fiu, pentru aceea a chemat numele lui: Dan.
7Și a mai zămislit Valla slujnica Rahilei și a născut al doilea fecior lui Iacov.
8Și a zis Rahila: ajutatu-m’au Dumnezeu și m’am asemănat surorii mele și m’am întărit și a chemat numele lui: Neftali.
9Și văzând Lia că a încetat a mai naște, a luat pre Zelfa slujnica sa și o a dat pre ea lui Iacov femee și a intrat la ea.
10Și a zămislit Zelfa slujnica Liei și a născut lui Iacov fecior.
11Și a zis Lia: întru noroc; și a chemat numele lui: Gad.
12Și a zămislit încă Zelfa slujnica Liei și a născut lui Iacov al doilea fecior.
13Și a zis Lia: fericită sunt eu, că mă fericesc femeile; și a chemat numele lui: Asir.
14Și s’a dus Ruvin în zilele secerei de grâu, și a aflat mere de mandragoră în țarină și le-a adus la Lia mumă-sa; și a zis Rahila către soru-sa Lia: dă-mi din mandragorile feciorului tău.
15Și a zis Lia: nu este destul ție, că ai luat pre bărbatul meu? Au doară și mandragorile feciorului meu vrei să le ei? Iară Rahila a zis: nu așà, doarmă cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorile feciorului tău.
16Și venind Iacov dela câmp seara a ieșit Lia înaintea lui și a zis: la mine să intri astăzi, că te-am tocmit cu plată pentru mandragorile feciorului meu; și a dormit cu ea în noaptea aceea.
17Și au auzit Dumnezeu pre Lia, și zămislind a născut lui Iacov al cincilea fecior.
18Și a zis Lia: dat-au Dumnezeu plata mea, pentrucă am dat pre slujnica mea bărbatului meu, și a chemat numele lui: Isahar, adecă plată.
19Și a zămislit încă Lia și a născut lui Iacov al șaselea fiu;
20Și a zis Lia: dăruitu-mi-au mie Dumnezeu dar bun, într’această vreme de acum mă va alege bărbatul meu, pentrucă am născut lui șase feciori, și a chemat numele lui: Zavulon.
21După aceasta a născut fată și a chemat numele ei: Dina.
22Și și-au adus aminte Dumnezeu de Rahila și o au ascultat pre ea Dumnezeu și au deșchis pântecele ei.
23Și zămislind a născut lui Iacov fecior și a zis Rahila: luat-au Dumnezeu dela mine ocara mea.
24Și a chemat numele lui: Iosif, zicând: adaogă Dumnezeu și alt fecior.
25Și a fost după ce a născut Rahila pre Iosif, a zis Iacov lui Lavan: slobozește-mă, ca să mă duc în locul meu și în pământul meu.
26Dă-mi femeile mele și pruncii mei, pentru care am slujit ție, ca să mă duc, că tu știi slujba mea care am slujit ție.
27Și a zis Lavan lui: de am aflat har înaintea ta, că cu adevărat pot zice, că Dumnezeu m’au binecuvântat cu intrarea ta.
28Spune simbria ta mie, și-ți voiu da-o.
29Și a zis Iacov: tu știi cum ți-am slujit ție și câte au fost dobitoacele tale, când am venit eu la tine.
30Că puține erau câte aveai tu înainte de ce am venit eu la tine, și au crescut întru mulțime mare și te-au binecuvântat Dumnezeu cu intrarea mea; acum dară când îmi voi face și eu casă mie?
31Și a zis Lavan lui: ce voiu da ție? Și a zis Iacov lui: nu-mi vei da nimic, iară de vei face mie cuvântul acesta, iarăși voiu paște oile tale și le voiu păzì.
32Treacă toate oile tale astăzi; și desparte de acolo toată oaia seină între miei, și toată cea albă și pestriță între capre: va fi simbria mea.
33Și mă va asculta pre mine dreptatea mea în ziua de mâine, că este simbria mea înaintea ta; tot ce nu va fi bălțat și alb în capre și sein în miei, va fi cum că l-am furat eu.
34Și a zis Lavan lui: fie după cuvântul tău.
35Și a despărțit în ziua aceea țapii cei bălțați și cei albi și toate caprele cele bălțate și albe și tot ce era alb întru ele și tot ce erà sein în miei, și le-a dat în mâinile fiilor săi.
36Și le-a despărțit cale de trei zile departe între ele și între Iacov, iar Iacov pășteà oile lui Lavan care rămăsese.
37Și și-a luat Iacov nuele de plop verde și de nuc și de palten, și le-a cojit pre ele Iacov făcând crestături albe, și înfășurând împrejur verdeața se vedea pre nuele albeața, care o curățise de coajă împestrită.
38Și a pus nuelele ce le-a curățit de coajă în jgheaburile apei, pentru ca venind oile să beà, înaintea nuelelor venind ele să beà să zămislească oile, cum erau nudele pestrițe.
39Și zămisleau oile, cum erau nuelele și nășteau oile albe, oi pestrițe și în felul cenușii pătate.
40Și mieii i-a despărțit Iacov și a pus înaintea oilor berbeci albi și toți mieii cei pestriți; și și-a despărțit lui turme osibite și nu le-a amestecat cu oile lui Lavan.
41Și a fost în vremea, în care zămisleau oile luând în pântece, a pus Iacov nuelele înaintea oilor în jgheaburi ca să zămislească ele cum erau nuelele.
42Iar când nășteau oile nu le puneà și au fost cele neînsemnate ale lui Lavan și cele însemnate ale lui Iacov.
43Și s’a îmbogățit omul foarte, foarte și a avut dobitoace multe și boi și slugi și slujnice și cămile și asini.
Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (BOR 1914, 1914) · limba și ortografia ediției din 1914 · Domeniu public · archive.org