Facerea 19

1Și au venit doi îngeri la Sodoma seara, și Lot ședeà la poarta Sodomei, și văzându-i Lot s’a sculat întru întâmpinarea lor, și s’a închinat cu fața la pământ, și a zis:

2Iată Domnilor, abateți-vă la casa slugii voastre și rămâneți și spălați picioarele voastre, și dimineață sculându-vă, veți merge în calea voastră; iar ei au zis: nu, ci în ulițâ vom mâneà.

3Și îi sileà pre ei, și s’au abătut la dânsul și au intrat în casa lui; și a făcut lor de mâncare, și azime a copt lor, și au mâncat.

4Iar mai nainte de ce s’au culcat ei, bărbații cetății Sodomii au încunjurat casa dela cel tânăr până la cel bătrân și tot norodul împreună.

5Și au chemat afară pre Lot și au zis către dânsul: unde sunt bărbații carii au intrat la tine noaptea? Scoate-i la noi ca să ne împreunăm cu ei.

6Și a ieșit Lot la ei înaintea ușii, și a tras ușa după sine.

7Și a zis către ei: nicidecum fraților nu faceți răutatea aceasta.

8Ci am eu două fete care n’au cunoscut bărbat, pre acelea voiu scoate la voi, și vă faceți treaba cu ele după cum va plăceà vouă, numai asupra bărbaților acestora să nu faceți nedrept; pentrucă au intrat supt acoperemântul casei mele.

9Iar ei au zis lui: du-te în colo, ai venit să lăcuești aici sau judecată să judeci? Acum dară te vom chinuì mai rău pre tine decât pre ei; și sileau pre Lot foarte, și s’au apropiat la ușă să o strice.

10Iară bărbații tinzând mâinile au tras pre Lot la sine în casă, și au închis ușa casii.

11Iară pre bărbații carii erau la ușa casii i-au lovit cu orbire dela cel mic până la cel mare, și s’au ostenit căutând ușa.

12Și au zis către Lot bărbații: ai tu pre cinevà aici? Gineri, au feciori, au fete? Sau pre altcinevà din ai tăi? De sunt în cetate, scoate-i din locul acesta.

13Că vom să stricăm noi locul acesta, pentrucă s’a înălțat strigarea lor înaintea Domnului, și ne-au trimis pre noi Domnul să’l stricăm pre dânsul.

14Și ieșind Lot a grăit către ginerii săi, carii luase pre fetele lui, și le-a zis: sculați-vă și ieșiți din locul acesta, pentrucă Domnul va să piarză cetatea.

15Și se părù a vorbi glumă înaintea ginerilor săi. Iară dacă s’a făcut dimineață, grăbiau îngerii pre Lot, zicând: scoală-te și ia femeea ta și cele două fete ale tale care ai, și ieși ca să nu pieri și tu împreună cu fărădelegile cetății.

16Și ei s’au turburat, iar îngerii au apucat de mână pre el și pre femeea lui și pre cele două fete ale lui, pentrucă nu s’au îndurat Domnul de dânsul; și scoțându’i pre ei afară, au zis:

17Mântuind mântuește sufletul tău, să nu te uiți înapoi, nici să stai în vre un loc de prin prejur, în munte te mântuește ca să nu te prinzi împreună cu ei.

18Și a zis Lot către dânșii: rogu-mă Doamne.

19Fiindcă a aflat sluga ta milă înaintea ta, și ai mărit dreptatea ta care faci cu mine, ca să fie viu sufletul meu, eu nu voiu puteà să mă mântuesc în munte, ca să nu mă prinză relele, și voiu murì.

20Iată cetatea cea de aproape ca să scap acolo, este mică, și acolo mă voiu mântuì; au nu este mică? Și va fi viu sufletul meu pentru tine.

21Și i-au zis lui: iată m’am mirat de fața ta și de cuvântul acesta, ca să nu stric cetatea pentru care ai grăit.

22Grăbește dar ca să te mântuești acolo, că nu voiu puteà face lucrul până vei merge tu acolo, pentru aceea au chemat numele cetății aceea: Sigor.

23Soarele a răsărit pre pământ, și Lot a intrat în Sigor.

24Și Domnul au plouat preste Sodoma și preste Gomora pucioasă și foc dela Domnul din cer.

25Și au surpat cetățile acestea și toată împrejurimea, și pre toți câți lăcuiau în cetăți și toate câte răsar din pământ.

26Și s’a uitat femeea lui înapoi, și s’a făcut stâlp de sare.

27Și a mânecat Avraam a doua zi la locul unde a stătut înaintea Domnului.

28Și a căutat spre Sodoma și spre Gomora și spre pământul de prin prejurul locului, și a văzut: și iată se suià pară de foc din pământ ca o văpaie de cuptor.

29Și a fost când au stricat Domnul toate cetățile de prin prejur, ș’au adus aminte Dumnezeu de Avraam, și au scos pre Lot afară din mijlocul surpării când au surpat Domnul cetățile în care lăcuià Lot.

30Și a ieșit Lot din Sigor și ședeà în munte el și amândouă fetele lui cu dânsul, că s’a temut a lăcuì în Sigor și au lăcuit în peșteră el și amândouă fetele lui cu dânsul.

31Și a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: tatăl nostru este bătrân și nimenea nu este pre pământ care să intre la noi, după cum este obiceiul a tot pământul.

32Vino dar să adăpăm pre tatăl nostru cu vin și să dormim cu dânsul, și să ridicăm din tatăl nostru sămânță.

33Și au adăpat pre tatăl lor cu vin în noaptea aceea, și intrând cea mai în vârstă a dormit cu tatăl ei în noaptea aceea, și el n’a știut când a dormit ea și când s’a sculat.

34Și a fost a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: iată am dormit ieri cu tatăl nostru, să’l adăpăm pre dânsul cu vin și într’această noapte, și intrând te culcă tu cu el, și să ridicăm din tatăl nostru sămânță.

35Și adăpară și într’acea noapte pre tatăl lor cu vin, și intrând cea mai tânără a dormit cu tatăl ei, și el n’a știut când s’a culcat ea și când s’a sculat.

36Și au zămislit amândouă fetele din tatăl lor.

37Și a născut cea mai mare fecior, și a chemat numele lui: Moav, zicând: din tatăl meu. Acesta e tată Moavitenilor până în ziua de astăzi.

38Și a născut și cea mai tânără fecior, și a chemat numele lui: Aman, zicând: fiul neamului meu. Acesta este tată Amanitenilor până în ziua de astăzi.