Facerea 27

1Și a fost după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit ochii lui a vedea, și a chemat pre Isav fiul său cel mai mare, și i-a zis lui: fiul meu; el a răspuns: iată eu.

2Și a zis lui: iată am îmbătrânit și nu știu ziua sfârșitului meu.

3Acum dar ia-ți unealta ta, tolba și arcul și ieși la câmp.

4Și să-mi vânezi mie vânat și să-mi faci mâncare precum iubesc eu, și să-mi aduci să mănânc, ca să te binecuvinteze sufletul meu mai înainte de ce voiu murì.

5Iară Reveca a auzit pre Isaac grăind cu Isav fiul său; și s’a dus Isav la câmp să vâneze vânat tatălui său.

6Și a zis Reveca către Iacov fiul său cel mai tânăr: iată că am auzit pre tatăl tău grăind către Isav fratele tău, zicându-i:

7Adu-mi vânat și-mi fă de mâncare, ca mâncând să te binecuvintez înaintea Domnului mai înainte de a murì.

8Deci acum fiul meu ascultă-mă pre mine precum poruncesc eu ție:

9Și mergând la oi, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voiu face pre ei mâncare tatălui tău precum iubește.

10Și vei duce înlăuntru la tatăl tău și va mâncà, ca să te binecuvinteze tatăl tău mai înainte de ce va murì.

11Iar Iacov a zis către Reveca mumă-sa: fratele meu Isav este om păros, iar eu sunt om neted.

12Ca nu cumvà să mă pipăie tatăl meu și voi fi înaintea lui ca un urgisit și voi aduce asupra mea blestem, iar nu binecuvântare.

13Și i-a zis lui mumă-sa: asupra mea să fie blestemul tău fiule, numai ascultă cuvântul meu și mergând adu-mi.

14Și mergând a luat și a adus la mumă-sa, și a făcut mumă-sa bucate precum iubeà tatăl lui.

15Și luând Reveca haina cea mai bună a lui Isav feciorului său celui mai mare, care erà la dânsa în casă, a îmbrăcat pre Iacov fiul său cel mai tânăr.

16Și cu pielcelușele iezilor a înfășurat brațele și goliciunea grumazului lui.

17Și a dat bucatele și pâinele care făcuse, în mâinile lui Iacov fiului său, și le-a dus la tatăl său.

18Și a zis: tată! Iar el a zis: iată eu, cine ești tu fiule?

19Și a zis Iacov tatălui său: eu sunt Isav cel întâiu născut al tău, făcut-am precum mi-ai grăit mie; sculându-te șezi și mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău.

20Și a zis Isaac fiului său: ce este aceasta, ce ai aflat așà curând o fiule? Iar el a zis: ce au dat Domnul Dumnezeul tău înaintea mea.

21Și a zis Isaac lui Iacov: apropie-te de mine și te voiu pipăì fiule, de ești tu fiul meu Isav, au nu.

22Și s’a apropiat Iacov de Isaac tatăl său și l-a pipăit pre dânsul și a zis: glasul cu adevărat este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav.

23Și nu l-a cunoscut pre el, pentrucă mâinile lui erau păroase ca mâinile lui Isav fratelui său, și l-a binecuvântat pre el și a zis:

24Tu ești fiul meu Isav? Iar el a zis: eu, și a zis:

25Adu-mi și voi mâncà din vânatul tău fiule, ca să te binecuvinteze sufletul meu, și i-a adus lui și a mâncat, și i-a adus lui și vin și a băut.

26Și i-a zis Isaac tatăl său lui: apropie-te de mine și mă sărută fiule.

27Apropiindu-se l-a sărutat și a mirosit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat pre dânsul și a zis: iată mirosul fiului meu ca mirosul unei țarine pline, care o au binecuvântat Domnul.

28Și să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din grăsimea pământului și mulțime de grâu și de vin.

29Și să slujească ție neamuri și să se închine ție domni și să fii domn fratelui tău și se vor închinà ție feciorii tatălui tău. Cel ce te va blestemà, blestemat să fie; și cel ce te va binecuvântà, binecuvântat să fie.

30Și a fost după ce a încetat Isaac a binecuvântà pre Iacov fiul său și după ce a ieșit Iacov dela fața lui Isaac tatălui său a venit și Isav fratele lui dela vânat.

31Și a făcut și el bucate și a adus tatălui său și i-a zis: să se scoale tatăl meu și să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvinteze sufletul tău.

32Și i-a zis Isaac tatăl său: cine ești tu? Iar el a zis: eu sunt fiul tău cel întâiu născut Isav.

33Și s’a spăimântat Isaac cu spaimă mare foarte și a zis: dar cine este cel ce mi-a prins mie vânat și mi-a adus și am mâncat din toate mai înainte de ce ai venit tu? Și l-am binecuvântat pre dânsul și va fi binecuvântat.

34Și a fost după ce a auzit Isav cuvintele lui Isaac tatălui său, a strigat cu glas mare și amar foarte și a zis: binecuvintează-mă și pre mine tată.

35Și a zis: venit-a fratele tău cu înșelăciune și a luat binecuvântarea ta.

36Și a zis Isav: drept s’a chemat numele lui Iacov, că iată a doua oară m’a înșelat și nașterea cea dintâiu mi-a luat și acum mi-a luat binecuvântarea mea, și a zis Isav tatălui său: nu mi-ai lăsat și mie binecuvântare tată?

37Și răspunzând Isaac a zis către Isav: încă și stăpân l-am făcut pre el ție și pre toți frații lui i-am făcut lui slugi, cu grâu și cu vin l-am întărit spre el, dar ție ce voiu face fiule?

38Și a zis Isav către tatăl său: au doar numai o binecuvântare este la tine tată? Binecuvintează-mă și pre mine tată!

39Și umilindu-se Isaac, a strigat cu glas mare Isav și a plâns; și răspunzând Isaac tatăl lui i-a zis: iată din grăsimea pământului va fi lăcuința ta și din roua cerului de sus.

40Și cu sabia ta vei trăì și fratelui tău vei slujì; și va fi o vreme când vei lepădà și vei sfărâmà jugul lui de pre grumazul tău.

41Și purtà pizmă Isav asupra lui Iacov pentru binecuvântarea cu care l-a binecuvântat pre el tatăl său, și a zis Isav întru cugetul său: să se apropie zilele jalii tatălui meu ca să ucig pre Iacov fratele meu.

42Și s’a spus Revechei cuvintele lui Isav feciorului său cel mai mare, și trimițând a chemat pre Iacov feciorul său cel mai tânăr și i-a zis lui: iată Isav fratele tău se laudă asupra ta, că te va omorî.

43Acum dar fiul meu, ascultă cuvântul meu și sculându-te fugi în Mesopotamia la Lavan fratele meu în Haran.

44Și lăcuește cu dânsul câtevà zile până ce se va întoarce mânia și urgia fratelui tău dela tine.

45Și va uità ce ai făcut lui, și voiu trimite de te voiu chemà de acolo, ca nu cumvà într-o zi să mă lipsesc de voi de amândoi fiii mei.

46Și a zis Reveca către Isaac: mi-am urît vieața pentru fetele fiilor lui Hei; de va luà Iacov femee din fetele pământului acestuia, de ce-mi este mie bună vieața?