Facerea 3

1Iară șarpele erà mai înțelept de cât toate hiarele cele de pre pământ, care le-au făcut Domnul Dumnezeu; și a zis șarpele către femee: ce este, că au zis Dumnezeu să nu mâncați din tot pomul Raiului?

2Și a zis femeea către șarpe: din tot pomul care este în Raiu mâncăm.

3Iară din rodul pomului, care este în mijlocul Raiului au zis Dumnezeu: să nu mâncați dintr’însul, nici să vă atingeți de dânsul, ca să nu muriți.

4Și a zis șarpele către femee: nu veți murì cu moarte.

5Că știe Dumnezeu, că ori în ce zi veți mâncà dintr’însul, se vor deșchide ochii voștri și veți fi ca niște dumnezei cunoscând binele și răul.

6Și a văzut femeea, că bun este pomul la mâncare și plăcut ochilor la vedere, și cum că frumos este a cunoaște; și luând din rodul lui a mâncat și a dat și bărbatului său și a mâncat cu dânsa.

7Și li s’au deșchis ochii amândurora și au cunoscut că erau goli; și au cusut frunze de smochin și ș’au făcut acoperemânturi împrejurul trupului.

8Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând prin Raiu după amieazăzi, și s’au ascuns Adam și femeea lui de către fața Domnului Dumnezeu între pomii Raiului.

9Și au strigat Domnul Dumnezeu pre Adam și au zis lui: Adame, unde ești?

10Iar el a zis: glasul tău am auzit umblând prin Raiu și m’am temut, că gol sunt și m’am ascuns.

11Și i-au zis Dumnezeu: cine ți-a spus ție că ești gol? fără numai că ai mâncat din pomul, din carele ți-am poruncit numai dintru acesta să nu mănânci.

12Și a zis Adam: muerea care mi-ai dat să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom și am mâncat.

13Și au zis Domnul Dumnezeu muerii: de ce ai făcut aceasta? Și a zis muerea: șarpele m’a amăgit și am mâncat.

14Și au zis Domnul Dumnezeu șarpelui: pentrucă ai făcut aceasta, blestemat să fii tu din toate dobitoacele și din toate hiarele pământului; pre pieptul tău și pre pântece te vei târî și pământ vei mâncà în toate zilele vieții tale.

15Vrăjmășie voiu pune între tine și între femee și între sămânța ta și între sămănța ei; acela va păzì capul tău și tu vei păzì călcâiul lui.

16Muerii au zis: înmulțind voiu înmulțì necazurile tale și suspinul tău, în dureri vei naște fii și spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta; și el te va stăpânì.

17Iară lui Adam au zis: pentru că ai ascultat glasul femeii tale și ai mâncat din pomul, din care ți-am poruncit ție, numai dintru acela să nu mănânci, și ai mâncat dintr’însul, blestemat să fie pământul întru lucrurile tale; întru necazuri vei mâncà dintr’însul în toate zilele vieții tale.

18Spini și pălămidă va răsărì ție, și vei mâncà iarba pământului.

19Întru sudoarea feții tale vei mâncà pâinea ta, până când te vei întoarce în pământ din care ești luat: că pământ ești și în pământ te vei întoarce.

20Și a pus Adam numele femeii sale Eva, adică Vieață, pentrucă ea este mumă tuturor celor vii.

21Și au făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-au îmbrăcat pre ei.

22Și au zis Dumnezeu: iată Adam s’a făcut ca unul din noi cunoscând binele și răul! Și acum, ca nu cumvà să’și tinză mâna sa și să ia din pomul vieții și să mănânce și să trăească în veci,

23L-au scos pre el Domnul Dumnezeu din Raiul desfătării, ca să lucreze pământul din care s’a luat.

24Și au scos Domnul Dumnezeu afară pre Adam și l-au pus pre el în preajma Raiului desfătării; și au pus Heruvimi și sabie de foc învârtitoare, ca să păzească calea pomului vieții.