Facerea 47

1Și mergând Iosif a spus lui Faraon zicând: tatăl meu și frații mei și vitele și boii lor, și toate ale lor, au venit din pământul Hanaan, și iată sunt în pământul Ghesem.

2Și din frații săi a luat cinci bărbați, și i-a pus pre ei înaintea lui Faraon.

3Și a zis Faraon fraților lui Iosif: ce este lucrul vostru? Iar ei au zis lui Faraon, păstori de oi suntem slugile tale, și noi și părinții noștri din copilărie până acum.

4Și au zis ei lui Faraon: am venit să ne sălășluim în pământul tău, pentrucă nu este pășune vitelor slugilor tale, că s’a întărit foametea în pământul Hanaan, acum dar vom lăcuì în pământul Ghesem.

5Și a grăit Faraon lui Iosif zicând: tatăl tău și frații tăi au venit la tine.

6Iată pământul Eghipetului înaintea ta este, în pământul cel mai bun sălășluește pre tatăl tău și pre frații tăi. Și a zis Faraon lui Iosif: să lăcuiască în pământul Ghesem; iar de crezi, cum că sunt între dânșii bărbați tari, pune-i pre ei mai mari preste vitele mele. Și au venit în Eghipet la Iosif, Iacov și fiii lui, și a auzit Faraon împăratul Eghipetului.

7Și a adus înlăuntru Iosif pre Iacov tatăl său, și l-a pus pre el înaintea lui Faraon, și bine a cuvântat Iacov pre Faraon.

8Și a zis Faraon lui Iacov: câți sunt anii zilelor vieții tale?

9Și a zis Iacov lui Faraon: zilele anilor vieții mele, care nemernicesc sunt o sută treizeci; puține și rele au fost zilele anilor vieții mele, n’au ajuns la zilele anilor vieței părinților mei, care zile le-au nemernicit ei.

10Și bine cuvântând Iacov pre Faraon a ieșit dela dânsul.

11Și a sălășluit Iosif pre tatăl său și pre frații săi, și le-a dat lor moșie în pământul Eghipetului, în pământul cel mai bun, în pământul Rames, după cum a poruncit Faraon.

12Și le măsurà grâu Iosif tatălui său și fraților săi și la toată casa tatălui său grâu după trupuri.

13Iar grâu nu erà în tot pământul, că se întărise foametea foarte, și a slăbit pământul Eghipetului și pământul Hanaan de foamete.

14Și a adunat Iosif tot argintul ce s’a aflat în pământul Eghipetului și în pământul Hanaan pentru grâul, care-l cumpărà, și-l măsurà lor, și a adus Iosif tot argintul în casa lui Faraon.

15Și s’a sfârșit tot argintul din pământul Eghipetului și din pământul Hanaan, și au venit toți Eghiptenii la Iosif, zicând: dă-ne nouă pâine, și pentruce’ murim înaintea ta? Că s’a sfârșit argintul nostru.

16Și le-a zis lor Iosif: aduceți vitele voastre, și voiu dà vouă pâine pentru vitele voastre, dacă s’a sfârșit argintul vostru.

17Și au adus vitele lor la Iosif, și le-a dat Iosif pâine pentru cai și pentru oi, pentru boi și pentru asini, hrănindu-i cu pâine pentru toate vitele lor în anul acela.

18Și a trecut anul acela, și au venit în al doilea an, și au zis lui: au vom pierì dela Domnul nostru? Căci s’a sfârșit argintul nostru, și cele ce am avut, și vitele, înaintea ta Doamne; și n’au rămas nouă înaintea Domnului nostru fără numai trupul nostru și pământul nostru.

19Deci ca să nu murim înaintea ta și pământul să se pustiească, ia-ne pre noi și pământul nostru pentru pâine, și vom fi noi și pământul nostru robi lui Faraon; dă-ne sămânță să semănăm și să trăim și să nu murim și să nu se pustiească pământul.

20Și a cumpărat Iosif tot pământul Eghiptenilor lui Faraon; că au vândut Eghiptenii pământul său lui Faraon, că-i cuprinsese pre ei foametea și a fost pământul al lui Faraon.

21Și pre popor l-a supus să-i fie robi din marginile hotarului Eghipetului până în margini.

22Afară de pământul preoților, numai pre acesta nu l-a luat Iosif, că Faraon în dar a dat daruri preoților, și mâncau darea care le-a dat Faraon; și pentru aceea ei n’au vândut pământul lor.

23Și a zis Iosif tuturor Eghiptenilor: iată v’am cumpărat pre voi și pământul vostru, astăzi lui Faraon, luați-vă sămânță și semănați pământul.

24Și vor fi rodurile lui și veți da a cincea parte lui Faraon, iar cele patru părți vor fi ale voastre de sămânță pământului și de mâncare vouă și tuturor celor din casele voastre.

25Și au zis: mântuitu-ne-ai pre noi, aflat-am har înaintea Domnului nostru și vom fi robi lui Faraon.

26Și le-a pus lor Iosif poruncă până în ziua de astăzi pre pământul Eghipetului a dà a cincea parte lui Faraon, numai din pământul preoților nu se da lui Faraon.

27Și a lăcuit Israil în pământul Eghipetului pre pământul Ghesem, l-a moștenit pre el, și a crescut și s’a înmulțit foarte.

28Și a mai trăit Iacov în pământul Eghipetului șaptesprezece ani, și au fost zilele lui Iacov anii vieții lui o sută patruzeci și șapte.

29Și s’au apropiat zilele lui Israil a murì, și a chemat pre fiul său Iosif, și i-a zis lui: de am aflat har înaintea ta, pune mâna ta pre coapsa mea, și să faci cu mine milă și adevăr, ca să nu mă îngropi în Eghipet.

30Ci voiu dormì cu părinții mei, și mă vei ridicà din Eghipet, și mă vei îngropà în mormântul lor. Iar el a zis: eu voiu face după cuvântul tău.

31Și a zis lui: jură-te mie, și s’a jurat lui, și s’a închinat Israil pre vârful toiagului său.