Facerea 32

1Iacov s’a dus în calea sa și căutând a văzut tabăra lui Dumnezeu tăbărîtă și l-au întîmpinat pre el îngerii lui Dumnezeu.

2Și a zis Iacov când i-a văzut pre ei: tabăra lui Dumnezeu este aceasta și a chemat numele locului aceluia: tabere.

3Și a trimis Iacov soli înaintea sa la fratele său Isav în pământul Seir în ținutul Edomului.

4Și le-a poruncit lor zicând: așà veți zice Domnului meu Isav: așà zice sluga ta Iacov: cu Lavan am lăcuit și până acum m’am zăbovit.

5Și am agonisit boi și asini și oi și slugi și slujnice și am trimis să spue domnului meu Isav, ca să afle sluga ta har înaintea ta.

6Și s’au întors solii la Iacov zicând: mers-am la fratele tău Isav și iată el vine întru întîmpinarea ta și patru sute de bărbați cu el.

7Și s’a temut Iacov foarte și nu știeà ce să facă, și a împărțit poporul ce erà cu el și boii și cămilele și oile în două tabere.

8Și a zis Iacov: de va venì Isav la o tabără și o va tăià, cealaltă tabără se va mântuì.

9Și a zis Iacov: Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne! Tu cel ce mi-ai zis: întoarce-te în pământul nașterii tale și-ți voi face ție bine.

10Destul este mie toată dreptatea ta și tot adevărul care ai făcut robului tău, că numai cu acest toiag al meu am trecut Iordanul acesta; iar acum m’ai făcut cu două tabere.

11Scoate-mă din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, că mă tem eu de dânsul, ca nu cumvà viind să mă ucigă pre mine și pre mumă cu fii.

12Că tu ai zis: bine voiu face ție și voiu pune sămânța ta ca nisipul mării, care nu se va numărà de mulțime.

13Și a dormit acolo în noaptea aceea, și a luat din darurile care aduceà, și le-a trimis lui Isav fratelui său.

14Capre două sute, țapi douăzeci, oi două sute, berbeci douăzeci.

15Cămile cu lapte și mânjii lor treizeci, boi patruzeci, tauri zece, asini douăzeci și mânji zece.

16Și a dat slugilor sale turmă deosebi și a zis slugilor sale: mergeți înaintea mea și despărțiți turmă de turmă.

17Și a poruncit celui dintâiu zicând: de te va întâlnì Isav fratele meu și te va întrebà zicând: al cui ești? Și unde mergi, și ale cui sunt acestea care merg înaintea ta?

18Vei zice: ale slugii tale Iacov, daruri a trimis domnului meu Isav și iată el după noi.

19Și a poruncit celui dintâiu și celui de al doilea și celui de al treilea și tuturor celor ce mergeau după turmele acestea, zicând: după cuvântul acesta grăiți lui Isav, când îl veți aflà pre el.

20Și ziceți: iată sluga ta Iacov vine după noi, că a zis: voi îmblânzì fața lui cu darurile ce merg înaintea lui și după aceasta voiu vedeà fața lui, ca doar va primì fața mea.

21Și mergeau darurile înaintea feții lui, iar el a dormit în noaptea aceea în tabără.

22Și sculându-se în noaptea aceea a luat pre amândouă femeile și pre amândouă slujnicele și pre cei unsprezece copii ai săi, și a trecut vadul lui Iavoh.

23Și i-a luat pre ei și i-a trecut rîul și a trecut toate ale sale.

24Și a rămas Iacov singur și s’a luptat un om cu el până dimineața.

25Și a văzut, că nu-l poate biruì, și s’a atins de lățimea coapsei lui, și a amorțit lățimea coapsei lui Iacov, luptându-se el cu dânsul.

26Și a zis lui: lasă-mă, că s’au ivit zorile; iar el a zis: nu te voi lăsà, de nu mă vei binecuvântà,

27Și a zis lui: care este numele tău? Iar el a zis: Iacov.

28Și a zis lui: nu se va mai chemà numele tău Iacov, ci Israil va fì numele tău, pentrucă ai fost tare cu Dumnezeu; și cu oamenii puternic vei fi.

29Și a întrebat Iacov și a zis: spune-mi numele tău? Iar el a zis: pentruce întrebi tu de numele meu? Și l-a binecuvântat pre dânsul acolo.

30Și a chemat Iacov numele locului aceluia: vederea lui Dumnezeu, că am văzut pre Dumnezeu față către față și s’a mântuit sufletul meu.

31Și răsăreà soarele, când a trecut vederea lui Dumnezeu; iar el șchiopătà cu piciorul său.

32Pentru aceea nu mănâncă fiii lui Israil vâna amorțită care este pre lățimea coapsei, până în ziua de astăzi, că a atins vâna de pre lățimea coapsei lui Iacov și a amorțit.