Facerea 31

1Și a auzit Iacov cuvintele feciorilor lui Lavan, carii ziceau: luat-a Iacov toate câte a avut tatăl nostru și dintr’ale tatălui nostru a făcut toată mărirea aceasta.

2Și a văzut Iacov fața lui Lavan și iată nu erà către dânsul ca ieri și ca alaltăieri.

3Și au zis Domnul către Iacov: întoarce-te în pământul tatălui tău și la rudenia ta și eu voi fi cu tine.

4Și trimițând Iacov a chemat pre Lia și pre Rahila în câmp unde erau turmele.

5Și a zis lor: văz eu fața tatălui vostru, că nu este spre mine ca ieri și ca alaltăieri, iar Dumnezeul părintelui meu este cu mine.

6Și voi înși-vă știți, că cu toată vîrtutea mea am slujit tatălui vostru.

7Iară tatăl vostru mi-a făcut strâmbătate și a schimbat din simbria mea de zece mielușele, și nu i-au dat lui Dumnezeu să-mi facă mie rău.

8Și când a zis: cele pestrițe va fi simbria ta, toate oile miei pestriți au născut, iar când a zis: cele albe va fi simbria ta, au născut toate oile miei albi.

9Și au luat Dumnezeu toate vitele tatălui vostru și le-au dat mie.

10Și iată a fost când zămisleau oile, văzut-am cu ochii mei prin vis, și iată se suiau pre oi și pre capre țapii și berbecii albi și pestriți și în fața cenușii pătați.

11Și mi-a zis îngerul Domnului în vis: Iacove, iar eu am zis: ce este?

12Și a zis: caută cu ochii tăi și vezi suindu-se pre oi și pre capre țapii și berbecii albi și pestriți și în fața cenușii pătați, că am văzut câte ți-a făcut ție Lavan.

13Eu sunt Dumnezeul cel ce m’am arătat ție la locul lui Dumnezeu, unde mi-ai uns mie stâlpul și ai făgăduit mie făgăduință cu rugăciune, acum dară scoală-te și ieși din pământul acesta și mergi în pământul nașterii tale, și eu voiu fì cu tine.

14Și răspunzând Rahila și Lia, au zis lui: au doară mai avem noi parte sau moștenire în casa tatălui nostru?

15Au, nu ca niște streine ne-am socotit înaintea lui? Că ne-a vândut pre noi și cu mâncare a mâncat argintul nostru.

16Toată avuția și mărirea care au luat-o Dumnezeu dela tatăl nostru, a noastră va fì și a feciorilor noștri, acum dară fă câte au zis ție Dumnezeu.

17Și sculându-se Iacov a luat femeile sale și copiii săi pre cămile.

18Și a luat toate averile sale și toată agoniseala care a făcut în Mesopotamia și toate ale sale, ca să meargă la Isaac tatăl său în pământul Hananeilor.

19Iar Lavan s’a fost dus să-și tunză oile sale, și Rahila a furat idolii tatălui său.

20Și s’a ascuns Iacov de Lavan Sirul, ca să nu spue lui că fuge.

21Și a fugit el și toate ale lui, și trecând rîul, au grăbit spre muntele Galaad,

22Și a treia zi s’a vestit lui Lavan Sirului, cum că a fugit Iacov.

23Și luând pre toți frații săi cu sine au alergat după dânsul cale de șapte zile și l-au ajuns în muntele Galaad.

24Și au venit Dumnezeu în somn noaptea la Lavan Sirul și i-au zis lui: păzește-te ca nu cumvà să zici către Iacov rele și a ajuns Lavan pre Iacov.

25Iacov a întins cortul său în munte; iar Lavan a pus pre frații săi în muntele Galaad.

26Și a zis Lavan lui Iacov: ce ai făcut? Pentruce pe ascuns ai fugit și m’ai jefuit și ai luat fetele mele ca pre niște roabe cu sabia?

27Că de mi-ai fi spus, te-aș fi lăsat cu mare cinste și cu bucurie și cu cântăreți și cu timpine și cu alăute.

28Și nu m’am învrednicit a sărutà pre feciorii și pre fetele mele și acum nebunește ai făcut.

29Și acum poate mâna mea a-ți face rău; ci Dumnezeul tatălui tău ieri a grăit către mine zicând: păzește, ca să nu vorbești cu Iacov rele.

30Acum dacă mergi, pentrucă cu mare dor ai dorit, ca să te duci la casa tatălui tău, pentruce ai furat dumnezeii mei?

31Și răspunzând Iacov a zis către Lavan: pentrucă m’am temut, că am zis: ca nu cum-va să-ți ei fetele tale dela mine și toate ale mele.

32Și a zis Iacov: la cine vei aflà dumnezeii tăi, nu va trăì înaintea fraților noștri; caută ce este la mine de ale tale și ia. Și nu a aflat la el nimic și nu știà Iacov cum că Rahila femeea lui i-a furat pre ei.

33Și intrând Lavan a căutat în cortu Liei și nu i-au aflat și a ieșit din cortu Liei, și a căutat cortu lui Iacov și corturile celor două slujnice și nu i-au aflat.

34Și a intrat în cortu Rahilei, iar Rahila a luat idolii și i-a pus supt samarul cămilei și a șezut deasupra lor, și a zis tatălui său:

35Nu-ți pară cu greu doamne, nu pociu să mă scol înaintea ta, că după obiceiul femeilor s’a întâmplat mie acum; iar Lavan a căutat în tot cortu și n’a aflat Idolii.

36Și s’a mâniat Iacov și s’a sfădit cu Lavan, și răspunzând Iacov a zis către Lavan, care este nedreptatea mea? Și care este păcatul meu? Că ai alergat după mine și ai căutat toate vasele corturilor mele.

37Ce ai găsit din toate vasele casii tale pune aici înaintea fraților tăi și înaintea fraților mei, ca să judece între noi amândoi.

38De douăzeci de ani sunt cu tine, oile tale și caprele tale nu s’au sterpit, berbecii oilor tale nu i-am mâncat, mâncat de hiară nu ți-am adus.

39Eu am plătit dela mine furtișagurile zilei și furtișagurile nopții.

40Ziua mă ardeà căldura, iar noaptea sufeream geru; și somnul dela ochii mei se depărtà.

41De douăzeci de ani de când sunt în casa ta, am slujit ție patrusprezece ani pentru două fete ale tale și șase ani pentru oile tale, și mi-ai schimbat simbria mea de zece mielușele.

42De nu mi-ar fi fost mie ajutor Dumnezeul părintelui meu Avraam și frica lui Isaac cu mine, acum deșert m’ai lăsà. Smerenia mea și osteneala mâinilor mele, au văzut Dumnezeu și te-au mustrat ieri.

43Și răspunzând Lavan a zis lui Iacov: fiicele tale, fetele mele sunt, și feciorii tăi, fiii mei sunt, și vitele tale, vitele mele sunt și toate câte le vezi tu ale mele sunt și ale fetelor mele, ce voiu face lor astăzi, sau fiilor lor pe carii i-au născut?

44Acum dară vino să punem legătură, eu și tu, și va fi mărturie între mine și între tine, și i-a zis lui: iată nimenea nu este cu noi, vezi, Dumnezeu este martor între mine și între tine.

45Și luând Iacov o piatră a pus-o stâlp.

46Și a zis Iacov fraților săi: adunați pietre și au adunat pietre și au făcut movilă: și au mâncat acolo pre movilă.

47Și a zis Lavan lui: movila aceasta mărturie este între mine și între tine astăzi, și a numit-o pre ea Lavan: movila mărturiei; iar Iacov a numit-o: movilă mărturie.

48Și a zis Lavan lui Iacov: iată această movilă și stâlpul care l-am pus între mine și între tine, mărturisește movila aceasta și mărturisește stâlpul acesta, pentru aceea s’a numit numele: movila mărturisește.

49Și vedenia care a spus: vază Dumnezeu între mine și între tine, că ne vom despărțì unul de altul.

50De vei smerì fetele mele și de vei luà femei preste fetele mele, vezi nimenea cu noi nu este care să vază, Dumnezeu este mărturie între mine și între tine.

51Și a zis Lavan lui Iacov: iată movila aceasta și stâlpul acesta mărturie este.

52Că de nu voiu trece eu la tine, nici tu nu vei trece la mine, movila aceasta și stâlpul acesta spre răutate.

53Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor să judece între noi; și a jurat Iacov pe frica tatălui său Isaac.

54Și a junghiat Iacov jertfă în munte și a chemat pe frații săi; și au mâncat și au băut și au dormit în munte.

55Și sculându-se Lavan dimineața a sărutat pe feciorii săi și pe fetele sale și i-a binecuvântat pre ei, și întorcându-se Lavan s’a dus la locul său.