Facerea 45

1Și nu mai puteà Iosif să se stăpânească înaintea tuturor celor de față; ci a zis: scoateți pre toți dela mine, și nici unul n’a stătut înaintea lui Iosif, când s’a făcut cunoscut cu frații săi.

2Și a slobozit glas cu plângere, și au auzit toți Eghiptenii, și s’a auzit și în casa lui Faraon.

3Și a zis Iosif către frații săi: eu sunt Iosif, trăește încă tatăl meu? Și nu puteau frații să-i răspunză, că se înfricoșau.

4Și a zis Iosif către frații săi: apropiați-vă de mine, și s’au apropiat, și a zis: eu sunt Iosif fratele vostru pe care l-ați vândut în Eghipet.

5Deci acum nu vă întristați, nici să vă pară rău, căci m’ați vândut pre mine aici, că spre vieață m’au trimis Dumnezeu înaintea voastră.

6Că acesta este al doilea an de foamete pre pământ, și încă cinci ani întru care nu va fi arătură nici seceriș.

7Pentrucă m’au trimis Dumnezeu înaintea voastră, ca să rămâe vouă rămășiță pre pământ, și să hrănesc vouă rămășiță mare.

8Deci acum nu voi m’ați trimis aici, ci Dumnezeu, și m’au făcut ca un tată lui Faraon, și Domn a toată casa lui, și stăpân a tot pământul Eghipetului.

9Grăbiți dar de vă duceți la tatăl meu, și ziceți lui: acestea zice fiul tău Iosif, făcutu-m’au Dumnezeu Domn a tot pământul Eghipetului, pogoară-te dar la mine, și nu zăbovì.

10Și vei lăcuì în pământul Ghesem al Araviei, și vei fi aproape de mine tu și feciorii tăi și feciorii feciorilor tăi, oile tale și boii tăi și câte sunt ale tale.

11Și te voiu hrănì acolo, pentrucă încă cinci ani va mai fi foamete pre pământ, ca să nu pieri tu și feciorii tăi și toate ale tale.

12Iată ochii voștri văd și ochii lui Veniamin fratelui meu, că gura mea grăește către voi.

13Spuneți dar tatălui meu toată slava mea cea din Eghipet, și câte ați văzut, și grăbind să aduceți pre tatăl meu aici.

14Și căzând pre grumazii lui Veniamin fratelui său a plâns preste dânsul, și Veniamin a plâns pe grumazii lui.

15Și sărutând pre toți frații săi, a plâns preste dânșii, și după acestea au grăit frații lui către dânsul.

16Și a mers vestea în casa lui Faraon, zicând: venit-au frații lui Iosif, și s’a bucurat Faraon și curtea lui.

17Și a zis Faraon către Iosif: zì fraților tăi, aceasta faceți: umpleți poverile voastre, și mergeți în pământul Hanaan.

18Și luând pre tatăl vostru și averile voastre, veniți la mine, și voiu dà vouă din toate bunătățile Eghipetului, și veți mâncà măduva pământului.

19Și tu poruncește acestea: luați-vă cară din pământul Eghipetului, copiilor voștri și femeilor voastre, și luând pre tatăl vostru, veniți.

20Și să nu vă pară rău de uneltele voastre, că toate bunătățile Eghipetului ale voastre vor fi.

21Și au făcut așà feciorii lui Israil, și le-a dat lor Iosif cară după cum a zis Faraon împăratul, și le-a dat lor și merinde pre cale.

22Și tuturor le-a dat două rânduri de haine, iar lui Veniamin i-a dat trei sute de auri, și cinci rânduri de haine.

23Și tatălui său a trimis ca acestea și zece asini, cari purtau de toate bunătățile Eghipetului, și zece catâri, cari să ducă pâini tatălui său pre cale.

24Și a slobozit Iosif pe frații săi, și s’au dus, și le-a zis lor; să nu vă mânieți pre cale.

25Și s’au suit din Eghipet, și au venit în pământul Hanaan la Iacov tatăl lor.

26Și au spus lui, zicând: că fiul tău Iosif trăește și stăpânește preste tot pământul Eghipetului, și s’a spăimântat în cugetul său Iacov, pentrucă nu le credeà lor.

27Și i-au grăit lui toate cele zise de Iosif, câte zisese lor, și văzând carăle trimise de Iosif, ca să-l ducă pre dânsul, s’a încălzit cu vieață duhul lui Iacov tatăl lor.

28Și a zis Israil: destul este mie, de trăește încă fiul meu Iosif, merge-voiu și-l voiu vedeà pre dânsul mai ’nainte de ce voiu murì.