Facerea 8

1Și și-au adus aminte Dumnezeu de Noe și de toate hiarele și de toate dobitoacele și de toate pasările și de toate vietățile ce se târăsc, câte erau cu dânsul în corabie; și au adus Dumnezeu vânt pre pământ și a încetat apa.

2Și s’au încuiat izvoarele adâncului și jghiaburile cerului și s’a oprit ploaia din cer.

3Și scădeà apa scurgându-se de pre pământ și s’a împuținat apa după o sută cincizeci de zile.

4Și a șezut corabia în luna a șaptea, în douăzeci și șapte de zile ale lunii, pre munții Ararat.

5Iar apa a scăzut până la luna a zecea; iară în luna a zecea, în ziua cea dintâiu a lunii, s’au ivit vârfurile munților.

6Și a fost după patruzeci de zile, deșchis-a Noe fereastra corăbii, care o făcuse.

7Și a trimis corbul să vază de a scăzut apa, și ieșind nu s’a mai întors, până când s’a uscat apa de pre pământ.

8Și a trimis porumbul după dânsul, să vază de a scăzut apa de pre pământ.

9Și neaflând porumbul odihnă picioarelor sale, s’a întors la dânsul în corabie, că erà apă preste toată fața pământului; și tinzând mâna l-a luat și l-a băgat la sine în corabie.

10Și așteptând încă și alte șapte zile, iar a trimis porumbul din corabie.

11Și s’a întors la dânsul porumbul către seară și aveà în gura sa stâlpare de măslin cu frunză; și a cunoscut Noe, că a scăzut apa de pre fața pământului.

12Și așteptând încă alte șapte zile, iar a trimis porumbul și n’a mai adaos a se întoarce la dânsul.

13Și a fost în anul șase sute și unul din vieața lui Noe, în luna dintâiu, în ziua dintâiu a lunii, scăzuse apa de pre pământ; și a descoperit Noe acoperișul corăbii, care făcuse, și a văzut că a scăzut apa de pre fața pământului.

14Iară în luna a doua, în ziua a douăzeci și șapte, s’a uscat pământul.

15Și au grăit Domnul Dumnezeu către Noe zicând: ieși din corabie tu și femeia ta și feciorii tăi și femeile feciorilor tăi cu tine.

16Și toate hiarele, câte sunt cu tine, și tot trupul dela pasări până la dobitoace, și toată vietatea care se mișcă pre pământ, scoate-le cu tine, și creșteți și vă înmulțiți pre pământ.

17Și a ieșit Noe și femeia lui și feciorii lui și femeile feciorilor lui cu dânsul.

18Și toate hiarele și toate dobitoacele și toată pasărea și toată vietatea, ce se mișcă pre pământ după felul său, au ieșit din corabie.

19Și a zidit Noe altar Domnului; și a luat din toate dobitoacele cele curate și din toate pasările cele curate; și a adus ardere de tot pre altar.

20Și au mirosit Domnul Dumnezeu miros cu bună mireasmă și au zis Domnul Dumnezeu: am socotit și nu voiu adaoge mai mult a blestemà pământul pentru faptele oamenilor, pentrucă se pleacă cugetul omului cu deadinsul spre rele din tinerețile lui; deci nu voiu mai adaoge a omorî tot trupul viu, precum am făcut.

21În toate zilele pământului: semănătura și secerișul, frigul și căldura, vara și primăvara, ziua și noaptea, nu vor încetà.