Facerea 37

1Iar Iacov lăcuià în pământul, unde a fost sălășluit Isaac tatăl său, în pământul Hanaan.

2Și acestea sunt nașterile lui Iacov, când erà Iosif de șaptesprezece ani, și pășteà oile tatălui său cu frații săi, fiind tânăr, cu feciorii Vallii și cu feciorii Zelfii femeile tatălui său, și ei au pârît pre Iosif cu faptă rea către Israil tatăl lor.

3Iar Iacov iubeà pre Iosif mai mult decât pre toți fiii săi, pentrucă fiu de bătrânețe erà lui, și i-a făcut lui haină pestriță.

4Și văzând frații lui, că pre el iubește tatăl lor mai mult decât pre toți fiii săi, l-au urît pre el, și nu puteau grăì lui nimica de pace.

5Și în somn văzând Iosif vis, l-a spus fraților săi.

6Și a zis lor: ascultați visul acesta care l-am visat:

7Mi se păreà că voi legați snopi în mijlocul câmpului, și s’a sculat snopul meu și a stătut drept; și încunjurându-l snopii voștri, s’au închinat snopului meu.

8Iar frații lui au zis: au doar împărățind vei împărățì preste noi, s’au domnind vei domnì preste noi? Și au adaos mai mare ură asupra lui pentru visele lui și pentru cuvintele lui.

9Și a văzut alt vis, și l-a spus tatălui său și fraților săi, și a zis: iată am visat alt vis, cum că soarele și luna și unsprezece stele se închinau mie.

10Și l-a certat tatăl său, zicându-i: ce este visul acesta care ai visat? Nu cumvà vom venì, eu și muma ta și frații tăi să ne închinăm ție pre pământ?

11Și l-au pismuit frații lui; iar tatăl său a păzit cuvântul.

12Și s’au dus frații lui să pască oile tatălui lor în Sihem.

13Și a zis Israil către Iosif: iată frații tăi pasc oile în Sihem, vino, să te trimiț la dânșii, și el i-a zis: iată eu.

14Și i-a zis Israil lui: mergi și vezi de sunt sănătoși frații tăi și oile, și-mi spune; și l-a trimis pre el din valea Hevronului, și a venit în Sihem.

15Și l-a aflat pre el un om, rătăcind pre câmp, și l-a întrebat omul zicând: ce cauți?

16Iar el a zis: pe frații mei caut, spune-mi unde pasc oile?

17Și i-a zis omul: s’au dus de aici, că i-am auzit pre ei zicând: să mergem în Dotaim, și s’a dus Iosif după frații săi, și i-a aflat în Dotaim.

18Iar ei văzându-l pre el de departe până a nu se apropià de dânșii, gândeau rău, ca să-l omoare pre el.

19Și a zis fiecare către fratele său: iată visătorul acela vine.

20Acum dar veniți să-l omorîm, și să-l aruncăm într’o groapă, și vom zice: hiară rea l-a mâncat pre el, și vom vedeà ce vor fi visurile lui.

21Și auzind Ruvin l-a scos din mâinile lor, zicând: să nu-i luăm vieața.

22Și a zis lor Ruvin: să nu vărsați sânge, aruncați-l într’o groapă de acestea care este în pustie; iar mâna să nu vă puneți pre el, că cercà în ce chip îl va scoate pre el din mâinile lor, și să-l deà tatălui său.

23Deci a fost când a venit Iosif la frații săi, ei l-au desbrăcat de haina cea pestriță, cu care erà îmbrăcat.

24Și luându-l l-au aruncat în groapă, iar groapa erà deșartă, și nu aveà apă.

25Apoi ei au șezut să mănânce pâine, și căutând cu ochii au văzut, și iată călători Ismailteni veneau din Galaad, și cămilele lor încărcate de tămâie și de rășină și de smirnă, și mergeau să se pogoare în Eghipet.

26Și a zis Iuda către frații săi: ce folos de vom ucide pe fratele nostru și vom ascunde sângele lui?

27Veniți să-l vindem Ismailtenilor acestora, iar mâinile noastre să nu fie pre dânsul, că fratele nostru și trupul nostru este, și au ascultat frații lui.

28Și trecând pre acolo oameni Madiamiteni neguțători, l-au tras și l-au scos pre Iosif din groapă, și l-au vândut Ismailtenilor cu douăzeci de auri, și l-au dus în Eghipet.

29Și s’a întors Ruvin la groapă, și n’a văzut pre Iosif în groapă, și și-a rupt hainele sale.

30Și s’a întors la frații săi, și a zis: băiatul nu este, dar eu unde mă voiu mai duce?

31Și luând ei haina lui Iosif au junghiat un ed de capră, și muiară haina lui în sânge.

32Și au trimis haina cea pestriță, și o aduseră tatălui lor, și ziseră: aceasta o am aflat, cunoaște de este haina fiului tău, au nu?

33Și a cunoscut-o, și a zis: haina fiului meu este, hiară reà l-a mâncat pre el, hiara l-a răpit pre Iosif.

34Și și-a rupt Iacov hainele sale, și a pus pre mijlocul lui sac și a plâns pre fiul său zile multe.

35Și s’au adunat toți feciorii și fetele lui, și au venit să-l mângâie, și nu vreà să se mângâie, zicând: că mă voiu pogorî în Iad la fiul meu plângând, și l-a plâns pre el tatăl său.

36Iară Madiamitenii au vândut pre Iosif în Eghipet lui Pentefrì dregătorul lui Faraon, care erà mai mare preste bucătari.