Faptele Apostolilor 20

1Iar după ce a încetat gâlceava, chemând Pavel pre ucenici, și închinându-se lor, a ieșit să meargă în Machedonia.

2Și trecând prin părțile acelea, și mângâindu’i pre ei cu cuvinte multe, a venit în Elada.

3Și făcând acolo trei luni, fiindcă s’a făcut vicleșug asupra lui despre Iudei, vrând el să se suie în Siria, s’a făcut socoteală să se întoarcă prin Machedonia.

4Și mergeà împreună cu el până la Asia Sosipatru Verianul; și din Tesalonicheni, Aristarh și Secund; și Gaie Dervianul și Timotei; iar din Asia, Tihic și Trofim.

5Aceștia mergând înainte ne-au așteptat pre noi în Troada.

6Iar noi, după zilele azimelor, am mers pre apă dela Filipi, și în cinci zile am venit la ei în Troada; unde am zăbovit șapte zile.

7Iar întru una din sâmbete, adunați fiind ucenicii să frângă pâine, Pavel vorbeà cu dânșii, vrând să purceadă a doua zi; și a lungit cuvântul până la miezul nopții.

8Și erau făclii multe în foișor sus, unde erau adunați.

9Și șezând un tinerel anume Eutih într’o fereastră, cuprins fiind de somn greu; vorbind Pavel de multe, plecându-se de somn, a căzut jos din casa de sus cea din rândul al treilea și l-au luat mort.

10Iar Pavel pogorându-se, a căzut preste el, și îmbrâțișindu’l a zis: nu vă turburați, că sufletul lui într’însul este.

11Și suindu-se și frângând pâine, și mâncând și mult vorbind cu ei până la ziuă, așà a ieșit.

12Iar pre copil l-a adus viu, și s’au mângâiat nu puțin.

13Iar noi venind la corabie, am mers la Ason, de acolo vrând ca să luăm pre Pavel, pentrucă așà erà rânduit, vrând el să meargă pre uscat, pedestru.

14Și dacă s’a întâlnit cu noi la Ason, luându’l pre el, am venit la Mitilini.

15Și de acolo înnotând cu corabia, a doua zi am sosit în preajma Hiului; și în cealaltă zi am ajuns în Samos, și rămâind în Tronghilion, a doua zi am venit la Milet,

16Pentrucă a socotit Pavel să treacă Efesul, ca să nu i se facă lui să zăbovească în Asia; că se grăbià de ar puteà în ziua praznicului a cincizeci de zile să fie în Ierusalim.

17Și din Milet trimițând în Efes, a chemat pre presviterii bisericei.

18Și dacă au venit la el, a zis lor: voi știți din ziua cea dintâiu întru care am intrat în Asia, cum am fost cu voi în toată vremea.

19Slujind Domnului cu toată smerenia și cu multe lacrămi și ispite, care mi s’au întâmplat mie întru vicleșugurile Iudeilor.

20Cum nimic n’am făcut din cele de folos, să nu vă vestesc vouă și să vă învăț pre voi înaintea norodului, și prin case.

21Mărturisind și Iudeilor și Elinilor pocăința cea către Dumnezeu, și credința cea întru Domnul nostru Iisus Hristos.

22Și acum iată, eu legat fiind cu Duhul, merg în Ierusalim, neștiind cele ce mi se vor întâmpla mie întru el;

23Fără numai că Duhul cel Sfânt prin cetăți mărturisește, zicând că legături și necazuri pre mine mă așteaptă.

24Ci nici de una nu bag seamă, nici am sufletul meu cinstit mie, fără numai ca să săvârșesc alergarea mea cu bucurie, și slujba care am luat dela Domnul Iisus, a mărturisì evangheliea Darului lui Dumnezeu.

25Și acum, iată, eu știu că nu veți mai vedea fața mea voi toți, pre la carii am trecut propovăduind împărățiea lui Dumnezeu.

26Pentru aceea mărturisesc vouă în ziua de astăzi, că curat sunt eu de sângele tuturor.

27Pentrucă nu m’am ferit ca să nu vă vestesc vouă tot sfatul lui Dumnezeu.

28Drept aceea, luați aminte de voi și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v’au pus pe voi episcopi, ca să păstoriți biserica lui Dumnezeu, care o au câștigat cu sângele său.

29Că eu știu aceasta, că după ducerea mea vor intrà lupi grei întru voi, cari nu vor cruțà turma.

30Și dintru voi înși-vă se vor sculà bărbați, grăind îndărătnicii, ca să tragă pre ucenici după dânșii.

31Pentru aceea, priveghiați aducându-vă aminte, că trei ani noaptea și ziua n’am încetat cu lacrămi învățând pre unul fiecare din voi.

32Și acum vă încredințez pre voi, fraților, lui Dumnezeu și cuvântului Darului lui, care poate să vă zidiască, și să vă deà vouă moștenire între toți cei sfințiți.

33Argintul sau aurul sau haina, nici a unuia n’am poftit.

34Singuri voi știți, că trebuințelor mele și celora ce sunt cu mine, au slujit mâinile acestea.

35Toate am arătat vouă, că așà ostenindu-vă se cade să ajutați celor slabi, aducându-vă aminte de cuvântul Domnului Iisus, că el au zis: mai fericit este a dà decât a luà.

36Și acestea zicând, plecându’și genunchele sale, împreună cu toți cu ei s’au rugat.

37Și multă plângere a fost tuturor, și căzând pre grumazii lui Pavel, îl sărutau pre el.

38Cuprinzându’i jale mai vârtos pentru cuvântul care a fost zis, că nu vor mai vedeà fața lui. Și îl petreceau pre el la corabie.