Faptele Apostolilor 17

1Și trecând prin Amfipoli și Apolonia, au venit în Tesalonic, unde erà sinagoga Iudeilor;

2Și după obiceiul său Pavel a intrat la ei, și în trei sâmbete s’a întrebat cu ei din scripturi.

3Dovedind și arătându-le că se cădeà lui Hristos să pătimească și să învieze din morți, și cum că acesta este Hristos Iisus, pre care eu vestesc vouă.

4Și unii dintr’înșii au crezut și s’au însoțit cu Pavel și cu Sila, și mulțime multă din Elinii cei cucernici și din femeile cele de frunte nu puține.

5Iar Iudeii cei necredincioși, umplându-se de pismă și luând lângă ei pre niște oameni răi din cei proști și făcând gloată, au întărâtat cetatea, și năvălind asupra casei lui Iason, căutau să’i scoată pre ei la norod.

6Și neaflându’i pre ei, trăgeau pre Iason și pre unii din frați la mai marii cetăței, strigând: că cei ce au turburat toată lumea, aceștia și aicea au venit;

7Pre cari i-a primit Iason și aceștia toți împrotiva rânduelelor Chesarului fac, zicând că este alt împărat Iisus.

8Și au turburat pre norod și pre mai marii cetăței, cari auziau acestea.

9Și luând multe dela Iason și dela ceilalți, i-au slobozit pre ei.

10Și frații îndată noaptea au trimes pre Pavel și pre Sila la Veria; cari mergând, au intrat în sinagoga Iudeilor,

11Și aceștia erau mai de bun neam decât cei din Tesalonic, cari au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele cercetând scripturile de sunt acestea așà.

12Mulți dar dintru dânșii au crezut și din femeile Elinilor cele de cinste, și din bărbați nu puțini.

13Și dacă au înțeles Iudeii cei din Tesalonic că și în Veria s’a vestit de Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit și acolo, turburând noroadele.

14Și îndată atunci frații au trimes pre Pavel să meargă spre mare și au rămas Sila și Timotei acolo.

15Iar cei ce grijiau să scape pre Pavel, l-au dus pre el până la Atena, și luând poruncă către Sila și Timotei, ca să vie la el cât mai curând, s’au dus.

16Iar în Atena așteptându’i pre ei Pavel, se întărâtà întru dânsul duhul lui, văzând cetatea plină de idoli.

17Drept aceea se întrebà în sinagogă cu Iudeii, și cu cei credincioși, și în târg în toate zilele cu cei ce se întâmplau.

18Iar unii din filozofii Epicuri și Stoici se priciau cu el. Și unii ziceau: oare ce voiește acest sămănător de cuvinte să grăiască? Iar alții, se pare că de streini dumnezei este vestitor; căci pre Iisus și învierea lui binevesteà lor.

19Și prinzându’l pre dânsul, l-au dus la Ariopag, zicând: oare putem a înțelege ce este această învățătură nouă, care de tine se grăiește?

20Pentrucă streine oarecare bagi în auzurile noastre; drept aceea voim să știm ce vor să fie acestea.

21(Că Atinenii toți și cei streini cari mergeau acolo, la nimic alt nu se zăboviau, fără numai a zice sau a auzì cevà nou).

22Și stând Pavel în mijlocul Ariopagului, a zis: bărbați Atineni, întru toate vă văz pre voi ca și cum ați fi mai cucernici.

23Pentrucă, trecând și privind închinăciunile voastre, am aflat și un jertfelnic, întru care erà scris: Necunoscutului Dumnezeu. Pre care dar necunoscându’l voi îl cinstiți, pre acesta eu îl vestesc vouă.

24Dumnezeu care au făcut lumea și toate cele ce sunt într’însa, acesta fiind Domnul cerului și al pământului, nu în biserici făcute de mâini locuește;

25Nici de mâini omenești se slujește, neavând trebuință de cevà, de vreme ce el dă tuturor vieață și suflare și toate;

26Și au făcut dintr’un sânge tot neamul omenesc, să locuiască preste toată fața pământului, așezând vremile cele mai ’nainte rânduite și hotarele locuinței lor;

27Ca să caute pre Domnul, ca doară l-ar simțì pre el și l-ar aflà, măcar că nu este departe de fiecare din noi;

28Căci întru dânsul viem și ne mișcăm și suntem; precum și oare cari din poeticii voștri au zis: că al lui și neam suntem.

29Deci de vreme ce neamul lui Dumnezeu suntem, nu suntem datori a socotì cum că Dumnezeu este asemenea aurului, sau argintului, sau pietrei care este cioplitură a meșteșugului și a gândului omului.

30Deci anii neștiinței acesteea trecându’i cu vederea Dumnezeu, acum poruncește tuturor oamenilor pretutindenea să se pocăiască;

31Pentrucă au pus ziuă, întru care va să judece lumea întru dreptate prin bărbatul pre care mai ’nainte l-au rânduit; dând credință tuturor, înviindu’l pre dânsul din morți.

32Iar auzind de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: te vom auzì iarăș pre tine pentru aceasta.

33Și așà Pavel a ieșit din mijlocul lor.

34Iar oarecari bărbați lipindu-se de el, au crezut; între cari erà și Dionisie Areopaghitul și o femeie anume Damaris și alții împreună cu dânșii.