Faptele Apostolilor 26

1Iar Agripa către Pavel a zis: poruncește-ți-se ție să grăești singur pentru tine. Atunci Pavel întinzând mâna, a răspuns:

2Pentru toate care mă pârăsc Iudeii, o împărate Agripo, mă socotesc pre mine fericit a fi, vrând să răspund înaintea ta astăzi.

3Mai vârtos, știutor fiind tu de toate cele ale Iudeilor obiceiuri și întrebări; pentru aceea mă rog ca, cu îngăduință să mă asculți pre mine.

4Pre vieața mea cea din tinerețe care din început s’a făcut în neamul meu în Ierusalim, o știu toți Iudeii;

5Știindu-mă pre mine mai dinainte, de vor vreà să mărturisească, că dupre eresul cel prea cu cercare al legei noastre am trăit Fariseu.

6Și acum stau judecându-mă pentru nădejdea făgăduinței cei ce s’au făcut către părinții noștri dela Dumnezeu.

7La care nădăjduesc să ajungă cele douăsprezece seminții ale noastre, neîncetat ziua și noaptea slujind. Pentru această nădejde sunt pârît, împărate Agripo, de Iudei.

8Ce lucru necredincios se judecă la voi, dacă Dumnezeu pre morți înviează?

9Deci mie mi s’a părut, că asupra numelui lui Iisus Nazarineanul trebuià multe împrotivă să fac.

10Care am și făcut în Ierusalim; și pre mulți din sfinți, eu în temniță i-am închis, luând putere dela Arhierei, și când se omorau ei dam hotărâre.

11Și la toate sinagogurile de multe ori muncindu’i pre ei, îi îndemnam să hulească; și mult turburându-mă asupra lor, îi goniam până și la cetățile cele din afară.

12Întru care mergând și la Damasc cu putere și cu poruncă dela Arhierei,

13Întru amiazăzi am văzut pre cale, împărate, din cer mai mult de cât strălucirea soarelui, lumină strălucind împrejurul meu și a celor ce mergeau cu mine.

14Și toți noi căzând la pământ, am auzit eu glas zicând către mine și grăind în limba Evreiască: Savle, Savle, ce mă gonești? Cu greu îți este ție a lovi cu piciorul împrotiva boldurilor.

15Iar eu am zis: cine ești, Doamne! Iar el au zis: eu sunt Iisus pre care tu gonești.

16Ci te scoală și stăi pre picioarele tale, că spre aceasta m’am arătat ție, ca să te aleg slugă și martur, și a celor ce ai văzut, și a celor întru care mă voiu arătà ție;

17Scoțându-te pre tine dela norod și dela neamurile, la care acum te trimet.

18Să deschizi ochii lor, ca să se întoarcă dela întunerec la lumină și dela puterea satanei la Dumnezeu, ca să ià ei iertare păcatelor și soartă între sfinți prin credința cea întru mine.

19Pentru aceea, împărate Agripo, nu m’am făcut neascultător vedeniei cerești.

20Ci celor din Damasc întâiu și din Ierusalim și din toată țara Iudeei și neamurilor am mărturisit să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință.

21Pentru aceasta Iudeii prinzându-mă în biserică, se ispiteau să mă omoare.

22Iar dobândind ajutorul cel de la Dumnezeu, până în ziua aceasta stau, mărturisind la mic și la mare, nimic grăind afară de cele ce și prorocii au prorocit că vor să fie și Moisì:

23Că va pătimì Hristos, că el întâiu din învierea morților, lumină va vestì norodului și neamurilor.

24Și acestea el răspunzând, Fist cu mare glas a zis: ești nebun Pavle, cartea cea multă te duce la nebunie.

25Iar el a zis: nu sunt nebun, puternice Fiste; ci ale adevărului și ale înțelepciunei cuvinte grăiesc.

26Că știe pentru acestea, împăratul, către care și îndrăznind grăiesc: că nu socotesc a fi cevà dintr’acestea neștiut lui; că nu s’a făcut în unghiu aceasta.

27Crezi împărate Agripo, pre proroci? Știu că crezi.

28Iar Agripa către Pavei a zis: cu puțin de nu mă pleci să fiu creștin.

29Iar Pavel a zis: aș poftì dela Dumnezeu și cu puțin și cu mult, nu numai tu, ci și toți cei ce mă aud pre mine astăzi, să se facă într’acest fel precum și eu sunt, afară de legăturile acestea.

30Și acestea zicând el, s’a sculat împăratul și domnul și Vernichi și cei ce ședeau împreună cu ei;

31Și depărtându-se, grăià unul către altul zicând: nimic vrednic de moarte sau de legături face omul acesta.

32Iar Agripa a zis lui Fist: se puteà slobozì omul acesta, de n’ar fi chemat pre Chesarul.