Faptele Apostolilor 23

1Și căutând Pavel spre adunare, a zis: bărbați frați, eu cu toată știința bună am viețuit înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.

2Iar arhiereul Anania a poruncit celor ce’i stau lui înainte să’l bată preste gură.

3Atunci Pavel a zis către el: bate-te-ar Dumnezeu, perete văruit; și tu șezi judecându-mă după lege, și împrotiva legei poruncești să mă bată?

4Iar cei ce stau înainte, au zis: dar pre arhiereul lui Dumnezeu blestemi?

5Iar Pavel a zis: n’am știut fraților, că este arhiereu; că scris este: pre mai marele norodului tău, să nu’l grăești de rău.

6Deci cunoscând Pavel că o parte este Saduchei, iar alta Farisei, a strigat întru adunare: bărbați frați, eu sunt Fariseu, fecior de Fariseu; pentru nădejdea și învierea morților eu mă judec.

7Și aceasta el grăind, s’a făcut neunire între Farisei și între Saduchei; și s’a împerechiat mulțimea.

8Pentrucă Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh; iar Fariseii le mărturisesc amândouă.

9Și s’a făcut strigare mare; și sculându-se Cărturarii din partea Fariseilor, se priciau, zicând: nici un rău nu aflăm în omul acesta; iar de a grăit lui duh sau înger, să nu ne împrotivim lui Dumnezeu.

10Și multă gâlceavă făcându-se, temându-se căpitanul ca să nu sfâșie ei pre Pavel, a poruncit ostașilor să se pogoare și să’l răpească pre el din mijlocul lor, și să’l ducă în tabără.

11Iar în noaptea ce venise stându’i Domnul înainte, au zis: îndrăsnește Pavel, că precum ai mărturisit de mine în Ierusalim, așà ție se cade și în Roma să mărturisești.

12Iar după ce s’a făcut ziuă, adunându-se oarecari Iudei, s’au anatematisit pre ei, zicând: nici să mănânce, nici să beà până nu vor omorî pre Pavel.

13Și erau mai mulți de patruzeci cei ce făcuseră jurământul acesta.

14Cari mergând la Arhierei și la bătrâni au zis: cu anatema ne-am anatematisit pre noi înși-ne, nimic să nu gustăm până nu vom omorî pre Pavel.

15Acum dar voi arătați căpitanului împreună cu adunarea că mâine să’l pogoare pre el la voi, ca și cum ați vreà să cercați mai pre amăruntul cele ce sunt pentru el; iar noi, mai ’nainte de ce se va apropià el, gata suntem să’l omorîm pre el.

16Și auzind feciorul surorei lui Pavel vicleșugul, mergând și intrând în tabără, a spus lui Pavel.

17Și chemând Pavel pre unul din șutași, a zis: pre tinerelul acesta du’l la căpitanul, pentrucă are oarece să spue lui.

18Deci acela luându’l pre el, l-a dus la căpitanul, și a zis: Pavel cel legat chemându-mă pre mine s’a rugat pentru acest tinerel să’l aduc la tine, că are oarece să’ți spue ție.

19Iar căpitanul luându’l de mână și ducându-se în laturi, l-a întrebat: ce este care ai să’mi spui mie?

20Și a zis: că Iudeii s’au vorbit să se roage ție ca mâine să pogori pre Pavel la adunare, ca și cum ar vreà cevà mai pre amăruntul să întrebe pentru el.

21Deci tu să nu’i asculți pre ei, pentrucă îl pândesc pre el bărbați mai mulți de patruzeci, cari s’au anatematisit pre ei’și, nici să mănânce nici să beà până nu vor omorî pre el; și acum gata sunt, așteptând cea dela tine făgăduință.

22Deci căpitanul a slobozii pre tinerelul, poruncind ca nimărui să nu spue că acestea ai arătat către mine.

23Și chemând pre doi șutași a zis: gătiți dela al treilea ceas din noapte două sute de ostași, ca să meargă până la Chesaria și călăreți șaptezeci și fustași două sute.

24Și dobitoace să aduceți ca puind pre Pavel să’l scape către Filix, domnul.

25Scriind carte care cuprinde într’acest chip:

26Claudie Lisie, lui Filix prea puternicului domn. să se bucure.

27Pre acest bărbat, fiind prins de Iudei, și vrând să se omoare de dânșii, mergând eu cu oaste, l-am scos, înțelegând că este Roman.

28Și vrând să înțeleg pricina pentru care îl pârăsc pre el, l-am pogorît la adunarea lor.

29Pre care l-am aflat pârându-se pentru întrebările legei lor; iar nici o vină vrednică de moarte sau de legături având.

30Și vestindu-mi-se mie cum că va să fie vicleșug asupra bărbatului acestuia despre Iudei, dintr’acel ceas l-am trimis la tine, poruncind și pârâșilor să spue cele ce au asupra lui înaintea ta. Fii sănătos.

31Deci ostașii, după cum li se poruncise lor, luând pre Pavel, l-au adus noaptea la Antipatrida.

32Iar a doua zi lăsând pre călăreți să meargă cu el, s’au întors în tabără;

33Cari intrând în Chesaria și dând domnului cartea, au pus și pre Pavel înaintea lui.

34Și cetind domnul și întrebându’l din ce ținut este, și înțelegând că este dela Chilichia,

35A zis: te voiu auzì pre tine când și pârâșii tăi vor venì. Și a poruncit ca să se păzească el în divanul lui Irod.