Faptele Apostolilor 14

1Și a fost în Iconia, de au intrat ei dimpreună în sinagoga Iudeilor, și așà au grăit, cât au crezut din Iudei și din Elini mulțime multă.

2Iar Iudeii cei ce nu credeau, au ridicat și au răsvrătit sufletele neamurilor asupra fraților.

3Deci multă vreme au zăbovit cu îndrăsneală grăind întru Domnul, cela ce mărturisià cuvântul darului său, dând semne și minuni a se face prin mâinile lor.

4Și s’a împărțit mulțimea cetăței. Și unii erau cu Iudeii, iar unii cu apostolii.

5Și dacă s’a făcut pornirea neamurilor și a Iudeilor împreună cu boierii lor, ca să’i ocărască și să’i ucidă cu pietre pre ei,

6Înțelegând au fugit la cetățile Licaoniei, la Listra și la Dervi și în ținutul de primprejur.

7Și acolo erau binevestind.

8Și un bărbat oarecare în Listra, neputincios la picioare, ședeà, șchiop din pântecele maicei sale fiind, care niciodată n’a fost umblat.

9Acesta ascultà pre Pavel când grăià; care căutând la el, și văzând că are credință a se mântuì,

10A zis cu mare glas: scoală pre picioarele tale drept. Și a sărit și umblà.

11Iar noroadele văzând ceea ce a făcut Pavel, au ridicat glasul lor, licaonește zicând: dumnezeii, asemănându-se oamenilor, s’au pogorît către noi.

12Și numiau pre Varnava, Dia; iar pre Pavel, Ermi, de vreme ce el erà povățuitorul cuvântului.

13Iar preotul lui Dia, celui ce erà înaintea cetăței lor, tauri și cununi înaintea porților aducând, împreună cu noroadele vreà să le facă jertfă.

14Și auzind apostolii, Varnava și Pavel, rupându’și hainele lor au sărit în norod, strigând,

15Și zicând: bărbați, căci faceți acestea? Și noi oameni suntem asemenea pătimași ca voi, cari binevestim vouă, ca să vă întoarceți dela aceste deșerte spre Dumnezeul cel viu, carele au făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt într’însele;

16Carele întru neamurile cele trecute au lăsat toate limbile să umble în căile lor.

17Însă nu s’au lăsat pre sine nemărturisit, că bine făcând, din cer au dat nouă ploi și timpuri roditoare, umplând de hrană și de veselie inimile noastre.

18Și acestea zicând, abia au potolit pre noroade, ca să nu le jertfească lor.

19Și au venit dela Antiohia și Iconia Iudei, și îndemnând pre noroade, și cu pietre lovind pre Pavel, l-au tras afară din cetate gândind că a murit.

20Iar încunjurându’l pre el ucenicii, sculându-se a intrat în cetate, și a doua zi a ieșit împreună cu Varnava în Dervi.

21Și binevestind cetăței aceleea, și învățând pre mulți, s’au întors în Listra și în Iconia și în Antiohia.

22Întărind sufletele ucenicilor, și rugându’i să rămâe în credință, și cum că prin multe necazuri se cade nouă a intrà întru împărățiea lui Dumnezeu.

23Și hirotonindu-le lor preoți pre la biserici, rugându-se cu posturi, i-au încredințat pre ei Domnului întru care au crezut.

24Și trecând Pisidia, au venit în Pamfilia.

25Și grăind în Perghia cuvântul, s’au pogorît în Atalia;

26Și de acolo au mers cu corabia în Antiohia, de unde erau dați darului lui Dumnezeu, spre lucrul care l-au împlinit.

27Și viind, și adunând biserica, au vestit câte au făcut Dumnezeu cu ei, și cum că au deschis neamurilor ușa credinței.

28Și au petrecut acolo vreme nu puțină împreună cu ucenicii.