Faptele Apostolilor 8

1Și Savlu erà binevoind spre uciderea lui. Și s’a făcut în ziua aceea goană mare asupra bisericei cei din Ierusalim; și toți s’au risipit prin ținuturile Iudeei și ale Samariei, afară de apostoli.

2Și au îngropat pre Ștefan bărbați cucernici, și au făcut plângere mare preste dânsul.

3Și Savlu stricà biserica, mergând prin case, și târînd bărbați și muieri îi dà la temniță.

4Deci ei risipindu-se, treceau binevestind cuvântul.

5Iar Filip pogorându-se în cetatea Samariei, propoveduià lor pre Hristos.

6Iar norodul luà aminte cu un cuget la cele ce se grăià de Filip, auzind și văzând semnele care le făceà.

7Pentrucă din mulți, cari aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ieșau; și mulți slăbănogi și șchiopi s’au vindecat.

8Și s’a făcut bucurie mare în cetatea aceea.

9Iar un bărbat oarecare anume Simon, erà mai înainte în cetate vrăjind și amăgind neamul Samariei, zicând cum că ar fi el oarecare mare.

10La care luau aminte toți, de la mic până la mare, zicând: acesta este puterea lui Dumnezeu cea mare.

11Și luau aminte la el, pentrucă de multă vreme cu vrăjile i-a fost amăgit pre ei.

12Iar dacă au crezut lui Filip, care propoveduià de împărăția lui Dumnezeu și de numele lui Iisus Hristos, s’au botezat bărbați și muieri.

13Atunci și Simon acela a crezut și botezându-se petreceà cu Filip, și văzând puterile cele mari și semnele ce se făceau, spăimântându-se, se mirà.

14Iar auzind apostolii cei din Ierusalim, cum că a primit Samaria cuvântul lui Dumnezeu, au trimes către dânșii pre Petru și pre Ioan.

15Cari pogorându-se, s’au rugat pentru ei, ca să ià Duh Sfânt.

16Pentrucă încă nici preste unul dintru ei nu se pogorîse, ci numai botezați erau întru numele Domnului Iisus.

17Atunci puneau mâinile preste ei, și luau Duh Sfânt.

18Și văzând Simon că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, a adus lor bani,

19Zicând: dați și mie această putere, ca ori pre care voiu pune mâinile să ià Duh Sfânt.

20Iar Petru a zis către el: argintul tău să fie cu tine întru pierzare, căci ai socotit că darul lui Dumnezeu cu bani se agonisește.

21Nu este ție parte nici soartă întru cuvântul acesta; pentrucă inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

22Pocăește-te drept aceea, de răutatea ta aceasta, și te roagă lui Dumnezeu, ca doară s’ar iertà ție cugetul inimei tale.

23Pentrucă întru amărăciune a fierei și întru legătură a nedreptăței te văd că ești.

24Și răspunzând Simon, a zis: rugați-vă voi pentru mine către Domnul, ca nimic dintr’acestea care ați zis să nu vie asupra mea.

25Deci ei mărturisind și grăind cuvântul Domnului, s’au întors în Ierusalim, și în multe sate de ale Samarinenilor au binevestit.

26Și îngerul Domnului a grăit către Filip, zicând: scoală-te și mergi spre amiazăzi la calea ce se pogoară din Ierusalim în Gaza, aceasta este pustie.

27Și sculându-se a mers; și iată un bărbat Arap, famen, puternic al Candachiei, împărătesei Arapilor, care erà preste toate vistieriile ei, care a fost venit să se închine în Ierusalim.

28Și erà întorcându-se, și șezând în căruța sa, citeà pre prorocul Isaia.

29Iar duhul a zis lui Filip: apropie-te și te lipește de căruța aceasta.

30Și alergând Filip, l-a auzit cetind el pre prorocul Isaia, și a zis: oare înțelegi cele ce citești?

31Iar el a zis: cum voiu puteà, de nu mă va povățuì cinevà? Și a rugat pre Filip de s’a suit și a șezut cu el.

32Iar cuvântul scripturei care citeà erà acesta: ca o oaie spre junghiere s’au adus; și ca un miel înaintea celui ce’l tunde pre el fără de glas, așà nu’și deschide gura sa.

33Întru smerenia lui judecata lui s’a ridicat; și neamul lui cine îl va spune? Că se ridică dela pământ vieața lui.

34Și răspunzând famenul lui Filip, a zis: rogu-te, pentru cine zice prorocul acestea? Pentru sine, sau pentru altcinevà?

35Și deschizând Filip gura sa, și începând din scriptura aceasta, a binevestit lui pre Iisus.

36Și mergând ei pre cale, au venit la oarecare apă, și a zis famenul: iată apă; ce mă oprește a mă botezà?

37Iar Filip a zis lui: de crezi din toată inima ta, cu putință este. Și el răspunzând, a zis: crez că Fiul lui Dumnezeu este Iisus Hristos.

38Și a poruncit să steà căruța; și s’au pogorît amândoi în apă, și Filip și famenul; și l-a botezat pre el.

39Iar dacă au ieșit din apă, Duhul Domnului au răpit pre Filip, și nu l-a mai văzut pre el famenul; și mergeà în calea sa bucurându-se.

40Iar Filip s’a aflat în Azot; și trecând, binevesteà în toate cetățile, până a venit el la Chesariea.