Faptele Apostolilor 22

1Bărbați frați și părinți, auziți acum răspunsul meu cel către voi.

2Și auzind ei că în limba evreească grăește lor, mai multă tăcere au dat, și a zis:

3Eu sunt bărbat Iudeu, născut în Tarsul Chilichiei și crescut în cetatea aceasta lângă picioarele lui Gamaliil, învățat pre amăruntul legea părintească, râvnitor fiind lui Dumnezeu, precum voi sunteți astăzi.

4Care această cale o am gonit până la moarte, legând și dând la temnițe bărbați și muieri.

5Precum și arhiereul mărturisește de mine, și toată bătrânimea; dela cari și cărți luând către frați, la Damasc mergeam, ca și pre cei ce erau acolo să’i aduc legați în Ierusalim, ca să se pedepsească.

6Și a fost când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, întru amiazăzi, fără de veste din cer a strălucit împrejurul meu lumină multă.

7Și am căzut la pământ, și am auzii glas zicându’mi: Savle, Savle, ce mă gonești?

8Iar eu am răspuns: cine ești Doamne? Și au zis către mine: eu sunt Iisus Nazarineanul, pre care tu gonești.

9Iar cei ce erau împreună cu mine lumina o au văzut, și s’au înfricoșat; iar glasui celui ce grăià mie nu l-au auzit.

10Și am zis: ce voiu face Doamne? Iar Domnul au zis către mine: sculându-te mergi în Damasc, și acolo se va grăì ție pentru toate cele ce s’au rânduit ție să le faci.

11Și fiindcă nu vedeam de slava luminei aceleea, ducându-mă de mână de cei ce erau împreună cu mine, am venit în Damasc.

12Iar oarecare Anania, bărbat bine credincios după lege, mărturisit de toți Iudeii cari locuesc în Damasc,

13Venind la mine, și stând înainte, a zis mie: Savle frate, vezi iarăș. Și eu în ceasul acela am căutat la el.

14Iar el a zis: Dumnezeul părinților noștri te-au ales pre tine, ca să cunoști voea lui, și să vezi pre cel Drept, și să auzi glas din gura lui.

15Căci vei fi lui mărturie către toți oamenii de cele ce ai văzut și ai auzit.

16Și acum ce zăbovești? Sculându-te botează-te, și îți spală păcatele tale, chemând numele Domnului.

17Și a fost mie, când m’am întors în Ierusalim și mă rugam în biserică, m’am făcut întru uimire;

18Și l-am văzut pre el zicând mie: grăbește și ieși curând din Ierusalim, că nu vor primì mărturiea ta cea pentru mine.

19Și am zis: Doamne, ei știu că eu puneam în temnițe și băteam la sinagoguri pre cei ce credeau întru tine;

20Și când se vărsa sângele lui Ștefan mucenicului tău, și eu eram de față, și mă învoiam la moartea lui, păzind hainele celor ce îl omorau pre el.

21Și au zis către mine: mergi, că eu la neamuri departe te voiu trimite.

22Și l-au ascultat pre el până la cuvântul acesta, și au ridicat glasul lor, zicând: ia’l de pre pământ pre unul ca acesta, că nu se cade el să trăiască.

23Și strigând ei, și aruncând hainele, și praf aruncând în văzduh,

24A poruncit căpitanul să’l ducă pre el în tabără, zicând cu bătaie să se certe el, ca să cunoască pentru care pricină strigau așà asupra lui.

25Iar fiindcă prea îl strângeau pre el cu curelele, a zis Pavel către sutașul cel ce stà de față: oare este slobod vouă a bate om Roman și nejudecat?

26Și auzind sutașul, mergând a spus căpitanului, zicând: caută ce vei să faci, că omul acesta este Roman.

27Și venind căpitanul, a zis lui: spune mie, de ești tu Roman? Iar el a zis: așà.

28Și a răspuns căpitanul: eu cu multă cheltuială am câștigat cetățeniea aceasta. Iar Pavel a zis: iar eu sunt și născut.

29Deci îndată s’au depărtat de la el cei ce voiau să’l bată; și căpitanul s’a înfricoșat după ce a înțeles că este Roman, și căci îl legase pre el.

30Și a doua zi vrând să cunoască adevărul pentru ce se pârăște de Iudei, l-a slobozit pre el din legături, și a poruncit să vie Arhiereii și toată adunarea lor, și aducând pre Pavel, l-a pus în mijlocul lor.