Faptele Apostolilor 24

1Iar după cinci zile s’a pogorît arhiereul Anania cu bătrânii și cu oarecare ritor, Tertil, cari au arătat domnului asupra lui Pavel.

2Și chemându-se el, a început a’l pârî pre el Tertil, zicând: multă pace dobândind prin tine și isprăvi, care se fac la neamul acesta prin a ta purtare de grije,

3În toată vremea și în tot locul mărturisim, puternice Filixe, cu toată mulțămita.

4Iar ca nu mai mult să te ostenesc, te rog să ne auzi pre noi în scurt cu a ta blândețe.

5Că am aflat pre omul acesta pierzător, și pornind zarvă la toți Iudeii ce sunt în toată lumea și mai mare eresului Nazarinenilor.

6Care și biserica s’a ispitit să o spurce, pre care l-am și prins, și după legea noastră am vrut să’l judecăm.

7Dar venind Lisie căpitanul, cu multă silă din mâinile noastre l-a luat.

8Poruncind pârâșilor lui să vie la tine; dela care vei puteà singur cercetând, de toate acestea să cunoști, de care noi pârîm pre el.

9Și împreună adeveriau și Iudeii, zicând cum că acestea așà sunt.

10Iar Pavel a răspuns, făcându’i lui semn domnul să grăiască: știindu-te pre tine că de mulți ani ești judecător neamului acestuia, mai cu bună voie cele pentru mine răspund;

11Că poți tu cunoaște, că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile decând m’am suit să mă închin în Ierusalim.

12Și nici în biserică m’au aflat pre mine cu cinevà pricindu-mă, sau turburare făcând norodului, nici în sinagoguri, nici în cetate.

13Nici pot adeverì pentru care acum mă pârăsc.

14Și mărturisesc aceasta ție, că după calea pre care ei o zic eres, așà slujesc Dumnezeului părintesc, crezând toate cele scrise în lege și în proroci.

15Nădejde având întru Dumnezeu, care și însuș aceștia așteaptă, cum că va să fie învierea morților și a drepților și a nedrepților.

16Și întru aceasta și eu mă nevoiesc, ca fără de poticnire știință să am către Dumnezeu și către oameni pururea.

17Și după mulți ani am venit ca să fac milostenii la neamul meu și prinoase.

18Întru care m’au aflat curățit în biserică, nu cu gloată, nici cu gâlceavă, niște Iudei din Asia.

19Cari trebuiau înaintea ta să vie de față și să pârască de au cevà asupra mea.

20Sau aceștia singuri să spuie stând eu înaintea soborului, de au aflat cevà întru mine strâmbătate.

21Fără numai pentru un glas acesta care am strigat, stând între ei, că pentru învierea morților eu mă judec astăzi de voi.

22Și auzind acestea Filix, i-a lăsat pre ei, fiindcă mai cu amăruntul știà cele pentru calea aceasta, și a zis: când Lisie căpitanul se va pogorî, voiu înțelege cele pentru voi.

23Și a poruncit sutașului să se păzească Pavel, și să aibă odihnă, și pre nimeni să nu oprească dintr’ai lui de a’i slujì sau a venì la el.

24Iar după câtevà zile venind Filix cu Drusila femeia lui, care erà Iudeică, a chemat pre Pavel și l-a auzit pre el pentru credința cea întru Hristos.

25Și grăind el pentru dreptate și pentru înfrânare și pentru judecata ce va să fie, înfricoșindu-se Filix, a răspuns: acum mergi; și aflând vreme, te voiu mai chemà.

26Încă și nădăjduind că bani se vor dà lui dela Pavel, ca să’l sloboziască; pentru aceea și mai dese ori chemându’l, vorbià cu el.

27Iar după ce s’au împlinit doi ani, s’a pus în locul lui Filix, Porchie Fist; și vrând Filix să facă pre plac Iudeilor, a lăsat pre Pavel legat.