Faptele Apostolilor 16

1Și a sosit în Dervi și în Listra; și iată, un ucenic oarecare erà acolo, anume Timotei, fiul unei muieri Iudee credincioase; iar tatăl lui, Elin,

2Care se mărturisià de frații cei ce erau în Listra și Iconia.

3Pre acesta a voit Pavel să meargă împreună cu el; și luându’l l-a tăiat împrejur pre el pentru Iudeii cei ce erau în locurile acelea; pentrucă știau toți pre tatăl lui că erà Elin.

4Și cum treceau prin cetăți, le dà învățătură să păzească dogmele cele rânduite de apostoli și de bătrânii cei din Ierusalim.

5Deci bisericile se întăriau cu credința, și prisosiau cu numărul în toate zilele.

6Și trecând prin Frighia și prin ținutul Galatiei, fiind opriți de Sfântul Duh a grăì cuvântul în Asia.

7Venind spre Misia, se ispitiau a merge spre Vitinia; și nu i-a lăsat pre ei Duhul.

8Și trecând Misia, s’au pogorît în Troada.

9Și vedenie noaptea s’a arătat lui Pavel: un bărbat Machedonean erà stând, rugându’l pre el, și zicând: trecând în Machedonia, ajută-ne nouă.

10Iar dacă a văzut vedenia, îndată am cercat să ieșim în Machedonia, socotind că ne chiamă pre noi Domnul să le binevestim lor.

11Drept aceea pornind dela Troada, am mers drept la Samotrachi, și a doua zi la Neapoli;

12Și de acolo la Filippi, care este cetatea cea dintâi a părței acesteia a Machedoniei, colonie; și eram într’această cetele petrecând câtevà zile.

13Și în ziua sâmbetelor am ieșit afară din cetate lângă rîu, unde se obișnuià a fi rugăciune; și șezând, grăiam femeilor celor ce se adunaseră.

14Și o femeie anume Lidia, care vindeà pânze mohorâte, din cetatea Tiatirilor, cinstind pre Dumnezeu, ascultà; căreia Domnul au deschis inima ca să ià aminte la cele ce se grăiau de Pavel.

15Și dacă s’a botezat ea și casa ei, s’a rugat zicând: de m’ați judecat pre mine a fi credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneți. Și ne-a silit pre noi.

16Și a fost când mergeam noi la rugăciune, oarecare slujnică având duh pitonicesc ne-a întimpinat pre noi, care dobândă multă dà stăpânilor ei, vrăjind:

17Aceasta urmând lui Pavel și nouă, strigà, zicând: acești oameni robii lui Dumnezeu celui de sus sunt, cari vestesc vouă calea mântuirei.

18Și aceasta făceà în multe zile. Iar supărându-se Pavel și întorcându-se a zis duhului: poruncescu’ți ție întru numele lui Iisus Hristos, să ieși dintr’însa. Și a ieșit într’acel ceas.

19Și văzând stăpânii ei, că s’a dus nădejdea câștigului lor, prinzând pre Pavel și pre Sila, i-au dus în târg la cei mai mari.

20Și ducându’i pre ei la voivozi, au zis: acești oameni turbură cetatea noastră, Iudei fiind,

21Și vestesc obiceiuri care nu este slobod nouă a le primì, nici a le face, Romani fiind noi.

22Și s’a ridicat norodul asupra lor; și voivozii rupându-le lor hainele, au poruncit să’i bată cu toiege.

23Și multe lovituri dându-le lor, i-au băgat în temniță, poruncind temnicerului prea bine să’i păzească pre ei;

24Care poruncă ca aceea luând, i-a pus pre ei în temnița cea mai din lăuntru, și picioarele lor le-a băgat în gros.

25Iar în miezul nopții Pavel și Sila rugându-se, lăudau pre Dumnezeu; și îi auziau pre dânșii cei legați.

26Și fără de veste s’a făcut cutremur mare, cât s’au clătit temeliile temniței; și numai decât s’au deschis toate ușile, și legăturile tuturor s’au dezlegat.

27Și deșteptându-se temnicerul, și văzând deschise ușile temniței, scoțând sabiea, vreà să se omoare, socotind că au scăpat cei legați.

28Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: nimic rău să nu îți faci ție; că toți suntem aici.

29Și cerând lumânare, a sărit în lăuntru, și tremurând a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila,

30Și scoțându’i pre ei afară, a zis: domnilor! ce mi se cade să fac ca să mă mântuesc?

31Iar ei au zis: crede întru Domnul Iisus Hristos, și te vei mântuì, tu și casa ta.

32Și i-au grăit lui cuvântul Domnului, și tuturor celor din casa lui.

33Și luându’i pre ei într’acel ceas al nopții, i-a spălat de rane; și s’a botezat el și ai lui toți îndatăș.

34Și ducându’i pre ei în casa sa, le-a pus masă, și s’a bucurat cu toată casa sa crezând întru Dumnezeu.

35Și făcându-se ziuă, au trimes voevozii pre purtătorii de toiege, zicând: slobozi pre oamenii aceia,

36Și a spus temnicerul cuvintele acestea către Pavel, că au trimes voevozii ca să vă sloboziți; acum dar ieșiți și mergeți cu pace.

37Iar Pavel a zis către ei: după ce ne-au bătut pre noi înaintea norodului fără de judecată, oameni Romani fiind, ne-au pus în temniță, și acum pre ascuns ne scot pre noi? Că nu este așà, ci să vie ei să ne scoață.

38Și au vestit voivozilor purtătorii de toiege graiurile acestea, și s’au temut auzind că Romani sunt.

39Și venind s’au rugat lor, și scoțându’i îi poftiau să iasă din cetate.

40Și ieșind din temniță, au intrat în casa Lidiei, și văzând pre frați, i-au mângâiat pre ei și au ieșit.