Faptele Apostolilor 5

1Iar un om oarecare, anume Anania, împreună cu Sapfira muierea sa, și-a vândut țarina,

2Și a ascuns din preț, știind și muierea lui, și aducând o parte oarecare, o a pus la picioarele apostolilor.

3Iar Petru a zis: Anania, pentruce a umplut satana inima ta, să minți tu Duhului Sfânt, și să ascunzi din prețul țarinei?

4Au nu rămâind, ție rămânea? Și vânzându-se, întru a ta stăpânire erà? Căci ai pus întru inima ta lucru acesta? N’ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu.

5Iar Anania auzind cuvintele acestea, căzând, a murit; și s’a făcut frică mare preste toți cei ce auziau acestea.

6Și sculându-se cei mai tineri, l-au luat pre el, și scoțându’l l-au îngropat.

7Și a fost după ce a trecut ca trei ceasuri, și muierea lui neștiind ceeace se făcuse, a intrat.

8Iar Petru a zis ei: spune’mi mie de ați vândut întru atâta țarina? Iar ea a zis: cu adevărat, întru atâta.

9Iar Petru a zis către dânsa: căci v’ați vorbit între voi a ispiti Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce au îngropat pre bărbatul tău lângă ușe, și te vor scoate și pre tine.

10Și a căzut îndatăș la picioarele lui, și a murit; și intrând tinerii, o au aflat moartă, și scoțându-o, o au îngropat lângă bărbatul ei.

11Și s’a făcut frică mare preste toată biserica, și preste toți cei ce auzeau acestea.

12Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne și minuni multe întru norod; și erau toți cu un gând în pridvorul lui Solomon.

13Iar din ceilalți nimeni nu cuteza să se lipească de ei; ci îi măreà pre ei norodul.

14Și mai vârtos se adăogau cei ce credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei.

15Cât și pre ulițe scoteau pre cei bolnavi, și îi puneau pre paturi și pre năsălii, ca venind Petru măcar umbra lui să umbreze pre vre unul dintru ei.

16Și se adunà și mulțimea din cetățile cele de primprejur în Ierusalim, aducând pre cei bolnavi, și pre cei chinuiți de duhurile cele necurate; cari se tămăduiau toți.

17Și sculându-se arhiereul și toți cei ce erau cu dânsul, (fiind ei eres al Saducheilor), s’au umplut de pismă,

18Și și-au pus mâinile lor preste apostoli, și i-au pus pre ei în paza de obște.

19Iar îngerul Domnului noaptea a deschis ușile temniței, și scoțându’i pre dânșii, a zis:

20Mergeți și stând grăiți în biserică norodului toate cuvintele vieței acesteia.

21Și auzind aceasta, au intrat de dimineajă în biserică, și învățau. Iar venind arhiereul și cei ce erau cu el, au adunat soborul, și pre toți bătrânii fiilor lui Israil, și au trimes la temniță să’i aducă pre dânșii.

22Iar slugile mergând, nu i-au aflat pre ei în temniță, și întorcându-se, au spus,

23Zicând: temnița o am găsit încuiată cu toată întărirea, și pre strejari stând înaintea ușilor; iar deschizând, în lăuntru pre nimeni n’am aflat.

24Și dacă auziră cuvintele acestea preotul și Voevodul bisericei și arhiereul, se mirau de dânșii ce va să fie aceasta.

25Iar viind oarecare le-a spus lor, zicând: iată bărbații pre care i-ați pus în temniță, sunt în biserică stând, și învățând pre norod.

26Atunci mergând Voevodul bisericei cu slugile, i-au adus pre ei nu cu silă; că se temeau de norod, să nu’i ucidă cu pietre.

27Și aducându’i pre ei, i-au pus în sobor, și i-a întrebat arhiereul,

28Zicând: au nu cu poruncă v’am poruncit vouă să nu învățați în numele acesta? Și iată, ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră, și veți să aduceți asupra noastră sângele omului acestuia.

29Iar răspunzând Petru și ceilalți apostoli, au zis: trebuie a ascultà pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni.

30Dumnezeul părinților noștri au sculat pre Iisus, pre care voi l-ați omorît, și spânzurându’l pre lemn.

31Pre acesta, Dumnezeu, Începător și Mântuitor l-au înălțat cu dreapta sa, ca să deà pocăință lui Israil, și iertare păcatelor.

32Și noi suntem lui marturi cuvintelor acestora; precum și Duhul Sfânt, pre care l-au dat Dumnezeu celor ce’l ascultă pre el.

33Iar ei auzind, foarte se mâniau, și se sfătuiau să’i omoare pre dânșii.

34Și sculându-se oarecare Fariseu în sobor, anume Gamaliil, învățător de lege, cinstit la tot norodul, a poruncit ca să fie apostolii puțin cevà afară.

35Și a zis către dânșii: bărbați Israilteni, luați-vă aminte vouă de oamenii aceștia, ce veți să faceți.

36Pentrucă mai ’nainte de zilele acestea s’a sculat Tevda, zicând cum că el este oarecare mare; lângă care s’a lipit un număr de bărbați, ca la patru sute, care s’au omorît, și toți câți ascultau pre ei s’au risipit și s’au făcut întru nimic.

37După acesta s’a sculat Iuda Galileanul în zilele scrisorei, și a despărțit norod mult, după dânsul, și acela a pierit, și toți câți ascultau pre el s’au risipit.

38Și acum zic vouă: feriți-vă de oamenii aceștia, și îi lăsați pre ei; căci de va fi dela oameni sfatul acesta sau lucrul acesta, se va risipì.

39Iar de este dela Dumnezeu, nu veți puteà să’l risipiți, ca nu cumvà și luptători de Dumnezeu să vă faceți.

40Și au ascultat pre el, și chemând pre apostoli, bătându’i, le-au poruncit să nu grăiască în numele lui Iisus și i-au slobozit pre ei.

41Deci ei se duceau, bucurându-se dela fața soborului, căci pentru numele lui s’au învrednicit a se necinstì.

42Și toată ziua în biserică și prin case, nu încetau a învățà și a binevestì pre Iisus Hristos.