Faptele Apostolilor 19

1Și a fost când erà Apolos în Corint, Pavel trecând prin părțile cele de sus a venit în Efes, și aflând pre oarecari ucenici,

2A zis către ei: luat-ați Duh Sfânt după ce ați crezut? Iar ei au zis către dânsul: încă nici de este Duh Sfânt am auzit.

3Și a zis către ei: dar în ce v’ați botezat? Iar ei au zis: în botezul lui Ioan.

4Iar Pavel a zis: Ioan a botezat botezul pocăinței, zicând norodului, să crează întru cela ce vine după dânsul, adecă întru Hristos Iisus.

5Și auzind, s’au botezat întru numele Domnului Iisus.

6Și punându-și Pavel mâinile preste ei, au venit Duhul Sfânt preste dânșii; și grăiau în limbi, și prorociau.

7Și erau de toți bărbați, ca la doisprezece.

8Și el intrând în sinagogă, cu îndrăzneală grăià în trei luni, întrebându-se și adeverind cele de împărăția lui Dumnezeu.

9Iar de vreme ce unii se împietreau și nu ascultau, grăind de rău calea înaintea norodului, Pavel depărtându-se dela ei, a osebit pre ucenici, în toate zilele pricindu-se în școala unui Tiran.

10Și aceasta s’a făcut în doi ani; cât toți cei ce locuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Iisus, și Iudeii și Elinii.

11Și puteri nu mici făceà Dumnezeu prin mâinile lui Pavel;

12Cât și preste cei ce erau bolnavi se aduceau de pre trupul lui măhrămi sau ștergătoare, și se depărtau dela ei boalele, și duhurile cele rele ieșau dintr’înșii.

13Și s’au ispitit oarecari din Iudeii cei ce încunjurau jurători, a chemà preste cei ce aveau duhurile cele rele, numele Domnului Iisus, zicând: jurămu-vă pre voi cu Iisus pre care Pavel propoveduește.

14Și erau șapte feciori ai lui Scheva, Iudeului, arhiereului, cari făceau aceasta.

15Și răspunzând duhul cel rău a zis: pre Iisus cunosc, și pre Pavel știu; dar voi cine sunteți?

16Și sărind asupra lor omul întru care erà duhul cel rău, și biruindu’i pre ei, s’a întărit asupra lor, cât goli și răniți au fugit din casa aceea.

17Și aceasta s’a făcut știută la toți Iudeii și Elinii cei ce locuiau în Efes; și a căzut frică preste toți aceia, și se măreà numele Domnului Iisus.

18Și mulți din cei ce crezuseră veneau de se mărturiseau, și vesteau faptele lor.

19Și mulți din cei ce făcuse vrăjile aducând cărțile, le ardeau înaintea tuturor; și au socotit prețurile lor, și au aflat cincizeci de mii de arginți.

20Așà cu tărie cuvântul Domnului creșteà și se întăreà.

21Și dacă s’au săvârșit acestea, a pus Pavel cu duhul, ca trecând prin Machedonia și Ahaia, să meargă în Ierusalim, zicând că după ce voiu fi acolo, trebue și Roma să o văz.

22Și trimițând la Machedonia doi din cei ce slujeau lui, pre Timotei și pre Erast; el a rămas câtăvà vreme în Asia.

23Și s’a făcut în vremea aceea turburare nu puțină pentru calea Domnului.

24Pentrucă un argintar oarecare anume Dimitrie, făcând biserici de argint Artemidei, dà meșterilor lucru nu puțin;

25Pre cari adunându’i și pre cei ce erau lucrători de unele ca acestea, a zis: bărbaților, știți că dintr’acest lucru este câștigul nostru.

26Și vedeți și auziți, că nu numai în Efes, ci mai în toată Asia, Pavel acesta mult norod învățând a mutat, zicând, că nu sunt dumnezei cei ce de mâini se fac;

27Și nu numai această parte a noastră se primejduește a venì spre defăimare; ci și biserica dumnezeoaei celei mari Artemidei, întru nimic a se socotì, ba încă să se surpe și mărimea ei, pre care toată Asia și lumea o cinstește.

28Și auzind și umplându-se de mânie strigau, zicând: mare este Artemida Efesenilor!

29Și s’a umplut toată cetatea de turburare; și s’au pornit toți într’un suflet la priveliște, răpind împreună și pre Gaie și pre Aristarh, Machedonenii, soțiile lui Pavel.

30Iar Pavel vrând să intre în norod, nu l-au lăsat pre el ucenicii.

31Încă și unii din mai marii Asiei, fiind lui prieteni, trimețând la dânsul, îl rugau să nu se deà pre sine în priveliște.

32Deci alții strigau altcevà; pentrucă erà adunarea turburată, și cei mai mulți nu știau pentru ce s’au adunat.

33Iar din norod au scos înainte pre Alexandru, puindu’l pre el înainte Iudeii. Iar Alexandru făcând cu mâna, vreà să răspunză norodului.

34Iar cunoscând că este Iudeu, un glas s’a făcut de către toți, care ca vre-o două ceasuri strigà: mare este Artemida Efesenilor!

35Iar logofătul potolind norodul, a zis: bărbați Efeseni, cine este omul acela care nu știe că cetatea Efesenilor este purtătoare de grija bisericei Artemidei, dumnezeoaei cei mari și a chipului ei?

36Deci fără de îndoială fiind acestea, se cuvine voi să vă astâmpărați, și nimic cu obrăznicie să nu faceți.

37Că ați adus pre bărbații aceștia, nici furi de cele sfinte fiind, nici hulind pre dumnezeoaea voastră.

38Iar de are Dimitrie și cei împreună cu el meșteri, către cinevà cuvânt, judecători sunt și dregători; pârască-se unul pre altul.

39Iar dacă pentru altcevà cercați, în adunarea cea legiuită se va deslegà.

40Pentrucă ne primejduim să ne vinuim de zarvă pe ziua de astăzi, fiindcă nici o pricină nu este pentru care am puteà să dăm seamă de turburarea aceasta.

41Și aceasta zicând, a slobozit adunarea.