Faptele Apostolilor 7

1Și a zis arhiereul: oare acestea așà sunt?

2Iar el a zis: bărbați frați și părinți, ascultați: Dumnezeul slavei s’au arătat părintelui nostru Avraam, când erà în Mesopotamia, mai înainte până a locuì el în Harran.

3Și au zis către dânsul: ieși din pământul tău și din rudenia ta și vino în pământul care voiu arătà ție.

4Atunci ieșind din pământul Haldeilor, a locuit în Harran și de acolo, după ce a murit tatăl lui, l-au mutat pre el în pământul acesta, întru care voi acum locuiți.

5Și nu i-au dat lui moștenire într’însul, nici un pas de picior, și au făgăduit că i’l va dà lui spre stăpânire pre el și seminției lui după dânsul, neavând el fiu.

6Și au grăit așà Dumnezeu: că va fi sămânța lui nemernică în pământ strein și o vor robì pre ea, și o vor chinuì ani patru sute.

7Și neamul la care vor slujì, îl voiu judecà eu, au zis Dumnezeu. Și după acestea vor ieșì și vor slujì mie în locul acesta.

8Și i-au dat lui așezământul tăierei împrejur, și așà a născut pre Isaac și l-a tăiat împrejur pre el în ziua a opta, și Isaac a născut pre Iacov și Iacov pre cei doisprezece patriarhi.

9Și patriarhii pismuind pre Iosif, l-au vândut la Eghipet, și erà Dumnezeu cu dânsul.

10Și l-au scos pre el din toate necazurile lui, și i-au dat lui har și înțelepciune înaintea lui Faraon împăratul Eghipetului, și l-a pus pre el povățuitor preste Eghipet și preste toată casa lui.

11Și a venit foamete preste tot pământul Eghipetului și al lui Hanaan, și necaz mare, și nu aflau de mâncat părinții noștri.

12Și auzind Iacov că sunt bucate în Eghipet, a trimis pre părinții noștri întâiu.

13Și într’al doilea rând s’a arătat Iosif fraților lui, și s’a făcut lui Faraon arătat neamul lui Iosif.

14Și trimițând Iosif, a chemat pre tatăl său Iacov, și toată rudenia lui, cu suflete șaptezeci și cinci.

15Și s’a pogorît Iacov în Eghipet și a murit, el și părinții noștri.

16Și s’au mutat în Sihem, și s’au pus în mormântul care a cumpărat Avraam cu preț de argint dela fiii lui Emor ai lui Sihem.

17Iar cum se apropià vremea făgăduinței, care s’au jurat Dumnezeu lui Avraam, a crescut norodul și s’a înmulțit în Eghipet.

18Până ce s’a sculat alt împărat, care nu știà pre Iosif.

19Acesta nedreptățind neamul nostru, a silit pre părinții noștri, ca să lepede pruncii lor, să nu vieze.

20Întru care vreme s’a născut Moisì și erà plăcut lui Dumnezeu, care s’a hrănit luni trei în casa tatălui său;

21Și lepădându-se el, l-a luat fata lui Faraon și l-a crescut pre el ei’și fecior.

22Și s’a învățat Moisì toată înțelepciunea Eghiptenilor și erà puternic în cuvinte și în fapte.

23Iar când se împliniau lui patruzeci de ani, s’a suit în inima lui ca să cerceteze pre frații săi fiii lui Israil.

24Și văzând pre oarecare pătimind strâmbătate, l-a apărat și a făcut izbândă celui asuprit, ucizând pre eghiptean.

25Și gândià cum că pricep frații lui că Dumnezeu prin mâna lui dă lor mântuire, iar ei n’au înțeles.

26Și a doua zi s’a arătat lor, sfădindu-se ei, și i-a îndemnat spre pace zicând: bărbați, frați sunteți voi, pentruce faceți strâmbătate unul altuia?

27Iar cel ce făceà strâmbătate aproapelui, l-a împins pre el, zicând: cine te-a pus pre tine domn și judecător preste noi?

28Au voiești tu să mă omori, precum ai omorît ieri pre eghipteanul?

29Și a fugit Moisì pentru cuvântul acesta și s’a făcut nemernic în pământul lui Madiam, unde a născut doi fii.

30Și după ce s’au împlinit patruzeci de ani, s’a arătat lui în pustia muntelui Sina îngerul Domnului în para focului rugului.

31Iar Moisì văzând, s’a minunat de vedenie și apropiindu-se el să ià aminte, s’a făcut glasul Domnului către el:

32Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. Și cutremurându-se Moisì nu cuteza să caute.

33Și au zis lui Domnul: dezleagă încălțămintea picioarelor tale, pentrucă locul întru care stai, pământ sfânt este.

34Văzând am văzut chinuirea norodului meu celui din Eghipet și suspinul lor am auzit și m’am pogorît să’i scot pre ei. Și acum vino să te trimit în Eghipet.

35Pre acest Moisì de care s’a lepădat, zicând: cine te-a pus pre tine domn și judecător? Pre acesta Dumnezeu, domn și izbăvitor l-au trimis prin mâna îngerului celui ce s’a arătat lui în rug.

36Acesta i-a scos pre ei, făcând minuni și semne în pământul Eghipetului și la marea Roșie și în pustie ani patruzeci.

37Acesta este Moisì cel ce a zis fiilor lui Israil: proroc va ridicà vouă Domnul Dumnezeul vostru dintre frații voștri, ca mine, pre el să ascultați.

38Acesta este cela ce a fost întru adunare în pustie cu îngerul care grăia lui în muntele Sina, și cu părinții noștri, care a primit cuvinte vii să ne dea nouă.

39De care n’au vrut să fie ascultători părinții noștri, ci l-au lepădat și s’au întors cu inimile lor în Eghipet,

40Zicând lui Aaron: fă nouă dumnezei, cari vor merge înaintea noastră, pentrucă Moisì acesta, care ne-a scos pre noi din pământul Eghipetului, nu știm ce i s’a întâmplat lui.

41Și au făcut vițel în zilele acelea, și au adus jertfă idolului și se veseliau întru lucrurile mâinilor sale.

42Și s’au întors Dumnezeu și i-au dat pre ei să slujiască oștei cerului, precum este scris în cartea prorocilor: au junghieri și jertfe ați adus mie ani patruzeci în pustie, casa lui Israil?

43Și ați luat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile care le-ați făcut să vă închinați lor, și voiu mutà pre voi dincolo de Vavilon.

44Cortul mărturiei erà întru părinții noștri în pustie, precum au rânduit cel ce grăià lui Moisì, să’l facă pre el după asemănarea care a văzut.

45Pre care l-au și adus primindu’l părinții noștri cu Isus întru stăpânirea neamurilor, pre care le-au gonit Dumnezeu dela fața părinților noștri, până în zilele lui David;

46Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să afle locaș Dumnezeului lui Iacov.

47Iar Solomon i-a zidit lui casă.

48Iar cel prea Înalt nu în locașuri făcute de mâini locuește, precum prorocul zice:

49Cerul este mie scaun și pământul razim picioarelor mele; ce casă îmi veți zidì mie? Zice Domnul; sau care este locul odihnei mele?

50Au nu mâna mea a făcut acestea toate?

51Voi cei tari în cerbice și netăieți împrejur la inimă și la urechi pururea împrotiva Duhului Sfânt stați; precum părinții voștri, așà și voi.

52Pre care din proroci n’au gonit părinții voștri? Și au omorît pre cei ce mai ’nainte vestiau de venirea celui drept, căruia acum voi vânzători și ucigători v’ați făcut.

53Cari ați luat legea întru rânduieli ale îngerilor și nu o ați păzit.

54Și ei auzind acestea, crăpau în inimile lor, și scârșniau cu dinții împrotiva lui.

55Iar Ștefan fiind plin de Duh Sfânt, căutând la cer, a văzut slava lui Dumnezeu, și pre Iisus stând deadreapta lui Dumnezeu.

56Și a zis: iată, văd cerurile deschise, și pre Fiul Omului stând deadreapta lui Dumnezeu.

57Iar ei strigând cu glas mare, și-au astupat urechile lor, și au năvălit toți cu un cuget asupra lui.

58Și scoțându’l afară din cetate, îl ucideau cu pietre; și marturii și-au pus hainele sale lângă picioarele unui tânăr ce se chemà Savlu.

59Și ucideau cu pietre pre Ștefan, care se rugà și ziceà: Doamne Iisuse, primește duhul meu.

60Și îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socotì lor păcatul acesta. Și aceasta zicând, a adormit.