Faptele Apostolilor 2

1Și dacă s’a împlinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toți Apostolii împreună adunați la un loc.

2Și s’a făcut fără de veste din cer sunet ca de suflare de vifor ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau.

3Și li s’au arătat lor limbi împărțite ca de foc, și a șezut pre fiecare din ei.

4Și s’au umplut toți de Duhul Sfânt, și au început a grăì într’alte limbi, precum le dà lor Duhul a grăì.

5Și erau în Ierusalim locuitori Iudei, bărbați cucernici, dintru tot neamul ce este supt cer.

6Și făcându-se glasul acela, s’a adunat mulțimea, și s’a turburat, căci auzià fiecare pre ei grăind în limba sa.

7Și se spăimântau toți și se mirau, zicând unul către altul: au nu sunt aceștia ce grăesc toți Galileeani?

8Și cum noi auzim fiecare limba noastră, întru care ne-am născut?

9Partenii și Midenii și Elamitenii, și cei ce locuesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadochia, în Pont și în Asia.

10În Frighia și în Pamfilia; în Eghipet, și în părțile Liviei cele de lângă Chirini, și nemernicii Romani, Iudeii și veneticii.

11Critenii și Arapii, auzim pre ei grăind în limbile noastre măririle lui Dumnezeu.

12Și se spăimântau toți, și se mirau, zicând unul către altul: ce va să fie aceasta?

13Iar alții batjocorind, ziceau: că de must sunt plini.

14Și stând Petru cu cei unsprezece și-a ridicat glasul său, și a zis lor: bărbați Iudei, și toți cei ce locuiți în Ierusalim, aceasta vouă să vă fie știută, și ascultați cuvintele mele.

15Pentrucă nu precum se pare vouă, aceștia sunt beți, că este al treilea ceas din zi.

16Ci aceasta este ceeace s’a zis prin prorocul Ioil:

17Și va fi în zilele cele de apoi, zice Domnul, turnà-voiu din Duhul meu preste tot trupul; și vor prorocì feciorii voștri și fetele voastre, și tinerii voștri vedenii vor vedeà, și bătrânii voștri visuri vor visà.

18Încă și preste slugele mele și preste slujnicile mele în zilele acelea voiu turnà din Duhul meu; și vor prorocì.

19Și voiu dà minuni în cer sus, și semne pre pământ jos, sânge, și foc, și fumegare de fum.

20Soarele se va întoarce întru întunerec, și luna în sânge, mai înainte până ce va venì ziua Domnului cea mare și luminată.

21Și va fi, că tot cela ce va chemà numele Domnului, se va mântuì.

22Bărbați Israilteni, ascultați cuvintele acestea: pre Iisus Nazarineanul, bărbat dela Dumnezeu arătat la voi, cu puteri și cu minuni și cu semne, care au făcut printr’însul Dumnezeu în mijlocul vostru, precum și voi știți;

23Pre acesta, după sfatul cel rânduit și după mai înainte știința lui Dumnezeu, fiind dat, luându’l, și prin mâinile celor fărădelege răstignindu’l, l-ați omorît.

24Pre care Dumnezeu l-au înviat, stricând durerile morței; pentrucă nu erà cu putință a fi el de dânsa ținut.

25Că David grăește pentru dânsul: văzut-am pre Domnul înaintea mea pururea, că deadreapta mea este, ca să nu mă clătesc;

26Pentru aceasta s’a veselit inima mea, și s’a bucurat limba mea; încă și trupul meu se va sălășluì spre nădejde;

27Că nu vei lăsà sufletul meu în iad, nici vei dà pre cel Cuvios al tău să vază stricăciune.

28Cunoscute ai făcut mie căile vieței; umpleà-mă-vei de veselie cu fața ta.

29Bărbați frați, cade-se a grăì cu îndrăznire către voi pentru patriarhul David, că a și murit și s’a și îngropat, și mormântul lui este între noi până în ziua aceasta.

30Deci proroc fiind, și știind că cu jurământ s’au jurat Dumnezeu lui, că din rodul coapselor lui, după trup, va ridicà pre Hristos, să șază pre scaunul lui;

31Mai înainte văzând, a grăit de învierea lui Hristos, că nu s’a lăsat sufletul lui în iad, nici trupul lui a văzut stricăciune.

32Pre acest Iisus l-au înviat Dumnezeu, căruia noi toți suntem mărturii.

33Drept aceea cu dreapta lui Dumnezeu înălțându-se și făgăduința Duhului Sfânt luând dela Tatăl, au turnat aceasta care acum voi vedeți și auziți.

34Pentrucă nu David s’a suit în ceruri, ci zice însuș: zis-au Domnul Domnului meu, șezi deadreapta mea,

35Până ce voiu pune pre vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale.

36Deci cu adeverire să știe toată casa lui Israil, că Domn și Hristos au făcut Dumnezeu pre Iisus acesta, pre care voi l-ați răstignit.

37Iar ei auzind acestea, s’au umilit cu inima și au zis către Petru și către ceilalți apostoli: ce vom face bărbați frați?

38Iar Petru a zis către ei: pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintru voi întru numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor, și veți lua darul Sfântului Duh.

39Pentrucă vouă este făgăduința și feciorilor voștri și tuturor celor de departe, ori pre câți va chemà Domnul Dumnezeul nostru.

40Și cu alte cuvinte mai multe mărturisià și îndemnà pre dânșii zicând: mântuiți-vă de acest neam îndărătnic.

41Deci ei cu dragoste primind cuvântul lui, s’au botezat, și s’au adăogat în ziua aceea suflete ca la trei mii.

42Și erau așteptând întru învățătura apostolilor și întru împărtășirea și întru frângerea pâinei și întru rugăciuni.

43Și s’a făcut preste tot sufletul frică; că multe minuni și semne prin apostoli se făceau.

44Și toți cei ce au crezut, erau la aceeaș și aveau toate de obște.

45Și moșiile și averile le vindeau și le împărțiau pre ele tuturor, după cum fiecare aveà lipsă.

46Și în toate zilele așteptând cu un cuget în biserică, și frângând prin case pâine, primiau hrană cu bucurie și cu bunătatea inimei.

47Lăudând pre Dumnezeu și având har către tot norodul. Iar Domnul adăogà pre cei ce se mântuiau în toate zilele la biserică.