Datorii și împrumuturi în Biblie

• Nu fiți datori nimănui cu nimic, decât cu iubirea unuia față de altulRom 13:8
  Versetele

  Rom 13:8Nimănui cu nimic nu fiți datori, fără numai cu a iubi unul pre altul; că cel ce iubește pre altul, legea a împlinit.
• Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce dă cu împrumutPild 22:7
  Versetele

  Pild 22:7Bogații vor stăpânì pre cei săraci, și slugile dela stăpânii săi se vor împrumutà.
• Nu te pune chezaș pentru datorii, ca să nu ți se ia patulPild 22:26–27, Pild 11:15
  Versetele

  Pild 22:26–27Nu te da chezaș rușinându-te de față. Că de nu vei aveà de unde să plătești, luà-vor așternutul cel de supt coastele tale.

  Pild 11:15Cel rău, rău face când se împreună cu dreptul, și urăște sunetul adeverinții.
• Te-ai pus chezaș pentru aproapele? Du-te și scapă-te îndatăPild 6:1–5
  Versetele

  Pild 6:1–5Fiule! De vei lua în chezășie pre prietenul tău, vei da vrăjmașului mâna ta. Că cursă tare sunt omului buzele lui, și se prinde cu cuvintele gurii sale. Fă fiule cele ce-ți poruncesc eu și te vei mântuì, că vei merge în mâinile celor răi pentru prietenul tău, nu slăbì, ci lasă să se mânie prietenul tău, pre carele l-ai luat în chezășie. Să nu dai somn ochilor tăi, nici să dormitezi cu genele tale. Ca să te mântuești ca o căprioară din cursă, și ca o pasăre din laț.

În Lege

• Fără dobândă de la fratele sărac; de la străin era îngăduităEș 22:25, A 2 Lege 23:20–21
  Versetele

  Eș 22:25Iar de vei da împrumut argint fratelui celui sărac, care este lângă tine să nu-l silești, să nu-i pui camătă asupră.

  A 2 Lege 23:20–21Să nu ei camătă dela fratele tău: camătă de argint sau camătă de bucate sau camătă de tot lucrul, cu care-l vei împrumutà. Dela cel strein să ei camătă, dela fratele tău să nu ei camătă, ca să te binecuvinteze Domnul Dumnezeul tău întru toate lucrurile tale pre pământul întru care intri să-l moștenești.
• Haina luată zălog se dă înapoi până la apusul soareluiEș 22:26–27, A 2 Lege 24:12–13
  Versetele

  Eș 22:26–27Iar de vei luà zălog haina vecinului mai înainte de apusul soarelui, să o dai înapoi lui. Pentrucă aceasta este acoperemântul lui, numai această haină are el, cu care își acopere goliciunea sa, în ce va dormi? De va strigà către mine, voiu auzì pre el, că milostiv sunt.

  A 2 Lege 24:12–13Iar de va fi omul sărac, să nu ții la tine preste noapte zălogul lui. Ci cu apusul soarelui să-i întorci zălogul lui, ca să doarmă în haina sa, și să te binecuvinteze, și să fie ție milostenie înaintea Domnului Dumnezeului tău.
• Cel ce împrumută așteaptă afară să i se aducă zălogulA 2 Lege 24:10–11
  Versetele

  A 2 Lege 24:10–11Iar de ai datorie la aproapele tău, ori ce datorie, să nu intri în casa lui să-i iei zălog. Afară să stai, și omul care-ți este dator, el îți va aduce ție zălog afară.
• Pietrele de moară nu se pot lua zălogA 2 Lege 24:6
  Versetele

  A 2 Lege 24:6Să nu-i iei zălog moara, nici pietrile morii, că vieața zălogește prin aceasta.
• Datoriile se iartă în fiecare al șaptelea anA 2 Lege 15:1–3
  Versetele

  A 2 Lege 15:1–3Anul al șaptelea vei face iertare, Iar rânduiala iertării este aceasta: vei iertà toată datoriea ta, care-ți este dator ție aproapele și fratele tău, să nu o ceri, pentrucă s’a chemat iertare Domnului Dumnezeului tău. Dela cel strein cere câte sunt ale tale la el; iar fratelui tău să-i ierți datoria, care ai la el.
• Fratele care se vinde lucrează ca simbriașLev 25:39–41
  Versetele

  Lev 25:39–41Iar de va venì la sărăcie fratele tău, și se va vinde ție, să nu-ți slujească slujbă de rob. Ca un năimit sau nemernic să-ți fie ție, până la anul slobozeniei va lucrà la tine. În anul slobozeniei va ieși el cu fiii lui, și va merge la neamul său, și la moșiea sa cea părintească se va întoarce.
• Vita împrumutată care moare trebuie plătită întreagăEș 22:14
  Versetele

  Eș 22:14Iar de va cere cinevà cevà de acestea dela vecin, și se va stricà sau va murì sau se va robì, și stăpânul nu va fi cu dânsul, îl va plătì.

Exemple

• Iuda își lasă zălog pecetea, șnurul și toiagulFac 38:17–18
  Versetele

  Fac 38:17–18Iar el a zis: eu îți voiu trimite un ied de capră din oile mele, iar ea a zis: dă-mi arvună până vei trimite tu. Iar el a zis: ce arvună îți voiu dà? Iar ea a zis: inelul tău și gherdanul și toiagul care-ți este în mână, și i-a dat ei, și a intrat la dânsa, și ea a luat în pântece dela el.
• Toți cei datori se strâng în jurul lui David1 Împ 22:2
  Versetele

  1 Împ 22:2Și s’au adunat la el toți cei ce erau în nevoe, și toți datornicii, și toți cei necăjiți cu sufletul, și erà povățuitor preste ei, și erau cu el ca la vr’o patru sute de bărbați.
• Un creditor vine să ia robi pe cei doi fii ai unei văduve4 Împ 4:1–7
  Versetele

  4 Împ 4:1–7Și o femeie din fiii prorocilor strigà către Eliseiu, zicând: robul tău bărbatul meu a murit, și tu ai cunoscut că robul tău erà om cu frica lui Dumnezeu, și împrumutătorul a venit să ia pre amândoi fiii mei să-i fie lui robi. Și a zis către ea Eliseiu: ce să-ți fac? Spune-mi ce ai în casă? Iar ea a zis: n’are roaba ta nimica în casă, fără numai puțin untdelemn cu care să mă ung. Și a zis către ea: mergi și cere ție vase din afară dela toți vecinii tăi deșarte, dar nu puține. Și intră și închide ușa după tine și după fiii tăi, și toarnă în vasele acestea, și ce se va umpleà, vei luà. Și s’a dus dela el, și a făcut așà, și a închis ușa după sine și după fiii săi; ei apropieau vasele de ea, și ea turnà. Și a fost dacă s’au umplut vasele, a zis către fiii săi: mai aduceți la mine vase, iar ei au zis ei: nu mai este nici un vas, și s’a oprit untuldelemn. Și a venit și a spus omului lui Dumnezeu, și a zis Eliseiu: mergi și vinde untuldelemn și plătește datoriile tale; iar tu și fiii tăi veți trăì cu celalt untdelemn ce va rămâneà.
• „Era împrumutată!” — fierul unei securi cade în Iordan4 Împ 6:4–6
  Versetele

  4 Împ 6:4–6Și a mers cu ei, și a venit la Iordan, și a tăiat lemne. Și iată unul răsturnând grinda, și securea sărind din coadă a căzut în apă, și a strigat: o Doamne! Și aceasta împrumut o am fost luat. Și a zis omul lui Dumnezeu: unde a căzut? Și i-a arătat lui locul; și a tăiat un lemn, și l-a aruncat acolo, și a înnotat pre el săcurea.
• Foamete: oamenii își zălogesc ogoarele și casele; Neemia oprește camătaNeem 5:3–5, Neem 5:10–12
  Versetele

  Neem 5:3–5Iar alții erau cari ziceau: țarinile noastre și viile noastre și casele noastre să le zălogim, ca să luăm grâu și să mâncăm. Și alții ziceau: să luăm împrumut bani pentru birurile împăratului, ca să dăm țarinile noastre și viile noastre și casele noastre. Și acum ca trupul fraților noștri trupul nostru, ca fiii lor fiii noștri, și iată noi silim pre fiii noștri și pre fetele noastre la robie, și sunt din fetele noastre supuse, și nu este în puterea mâinilor noastre, că țarinile noastre și viile noastre sunt la cei cinstiți.

  Neem 5:10–12Și frați mei și cunoscuții mei și eu le-am dat lor argint și grâu, și n’am mai cerut să-mi plătească aceasta. Întoarceți dar lor astăzi țarinile lor și viile lor și măslinii lor și casele lor și din argint, grâul și vinul și untuldelemn, care scoateți vouă. Și au zis: le vom întoarce, și dela ei nu vom cere, așà vom face precum zici, și am chemat pre Preoți și i-am jurat pre ei, să facă după cuvântul acesta.
• Pruncul de țâță al unei familii sărace, luat pentru o datorieIov 24:9
  Versetele

  Iov 24:9Răpit-au dela țâță pre cel sărman, și pre cel căzut l-au smerit.
• Haine luate zălogIov 22:6, Amos 2:8
  Versetele

  Iov 22:6Că ai zălogit pre frații tăi pre nedrept, și ai luat îmbrăcămintea celor goli.

  Amos 2:8Și hainele sale legându-le cu funii, acoperiri făceau împrejurul jertfelnicului; și beau vin din năpăști în casa Dumnezeului său.
• Pilda: un slujitor dator cu zece mii de talanțiMat 18:23–34
  Versetele

  Mat 18:23–34Pentru aceasta asemănatu-s’a împărăția cerurilor, omului împărat, care a vrut să ià seama slugilor sale. Și începând el a luà seamă, au adus la dânsul pre un datornic cu zece mii de talanți. Dar neavând el să’i plătească, a poruncit domnul lui să’l vânză pre el și pre muierea lui și pre copii și toate câte aveà, și să plătească. Deci căzând sluga aceea, se închinà lui, zicând: doamne, mai îngăduește-mă pre mine, si’ți voiu plătì ție tot. Și milostivindu-se domnul slugei aceleia, l-a slobozit pre dânsul, și i-a iertat lui și datoria. Iar ieșind sluga aceea, a aflat pre unul din soțiile sale, care erà dator lui o sută de dinari, și apucându’l pre el îl sugrumà, zicând: plătește’mi ce’mi ești dator. Deci, căzând soția aceea la picioarele lui, îl rugà pre dânsul, zicând: mai îngăduește-mă pre mine și’ți voiu plătì. Iar el n’a vrut, ci ducându’l l-a băgat în temniță până când va plătì datoria. Iar soțiile lui văzând cele ce s’au făcut, s’au întristat foarte, și venind au spus domnului lor toate cele ce s’au făcut. Atunci chemându’l pre el domnul lui i-a zis lui: slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat ție, pentrucă m’ai rugat; Dar ție nu ți se cădeà să’ți fie milă de soția ta, precum și mie mi-a fost milă de tine? Și mâniindu-se domnul lui, l-a dat pre el muncitorilor, până ce va plătì toată datoria lui.
• Pilda: doi datornici, cu cinci sute și cu cincizeci de dinariLuc 7:41–42
  Versetele

  Luc 7:41–42Doi datornici erau oarecăruia cămătarnic; unul erà dator cu cinci sute de dinari, iar celalt cu cincizeci; Și neavând ei cu ce plătì, amândurora le-au dăruit. Deci care dintr’înșii, spune’mi, mai mult va iubì pre el?
• Împacă-te cu pârâșul tău pe drum, până nu ajungi la judecatăMat 5:25–26
  Versetele

  Mat 5:25–26Împacă-te cu pârâșul tău degrab, până ești pre cale cu dânsul, ca nu cumvà pârâșul să te deà judecătorului, și judecătorul te va dà slugei și în temniță vei fi aruncat. Amin zic ție: nu vei ieșì de acolo, până nu vei dà codrantul cel mai de pre urmă.
• Dați cu împrumut, fără să așteptați nimic înapoiLuc 6:34–35
  Versetele

  Luc 6:34–35Și de dați împrumut celor dela cari nădăjduiți a luà, ce dar este vouă? Că și păcătoșii dau păcătoșilor împrumut, ca să ià întocmai. Ci iubiți pre vrăjmașii voștri, și faceți bine, și dați împrumut, nimic nădăjduind, și va fi plata voastră multă, și veți fi fii celui prea înalt; că el este bun spre cei nemulțumitori și spre cei răi.
• Pavel către Filimon: „Trece-o în socoteala mea. Eu voi plăti”Filim 1:18–19
  Versetele

  Filim 1:18–19Iar de ți-a făcut ție nedreptate întru cevà, sau îți este dator, aceea mie să o socotești; Eu Pavel am scris cu mâna mea, eu voiu plătì, ca să nu zic ție că și tu cu sine singur îmi ești dator.