4 Împărați 4

1Și o femeie din fiii prorocilor strigà către Eliseiu, zicând: robul tău bărbatul meu a murit, și tu ai cunoscut că robul tău erà om cu frica lui Dumnezeu, și împrumutătorul a venit să ia pre amândoi fiii mei să-i fie lui robi.

2Și a zis către ea Eliseiu: ce să-ți fac? Spune-mi ce ai în casă? Iar ea a zis: n’are roaba ta nimica în casă, fără numai puțin untdelemn cu care să mă ung.

3Și a zis către ea: mergi și cere ție vase din afară dela toți vecinii tăi deșarte, dar nu puține.

4Și intră și închide ușa după tine și după fiii tăi, și toarnă în vasele acestea, și ce se va umpleà, vei luà.

5Și s’a dus dela el, și a făcut așà, și a închis ușa după sine și după fiii săi; ei apropieau vasele de ea, și ea turnà.

6Și a fost dacă s’au umplut vasele, a zis către fiii săi: mai aduceți la mine vase, iar ei au zis ei: nu mai este nici un vas, și s’a oprit untuldelemn.

7Și a venit și a spus omului lui Dumnezeu, și a zis Eliseiu: mergi și vinde untuldelemn și plătește datoriile tale; iar tu și fiii tăi veți trăì cu celalt untdelemn ce va rămâneà.

8Și s’a făcut ziuă, și a trecut Eliseiu la Sunim, și erà acolo o femeie bogată, și l-a oprit pre el să mănânce pâine; și se abăteà el de multe ori acolo, și intrà de mâncà pâine.

9Și a zis femeia către bărbatul său: iată am cunoscut că om sfânt al lui Dumnezeu este acesta, care trece pre la noi pururea.

10Să-i facem lui un foișor mic, și să-i punem lui acolo pat și masă și scaun și sfeșnic, și va fi când va vreà să intre el la noi se va abate acolo.

11Și a fost într’o zi, și a intrat acolo, și s’a abătut în foișor, și a dormit acolo.

12Și a zis către Ghiezi sluga sa: chiamă la mine pre Somaniteanca aceasta, și o a chemat, și a stătut ea înaintea lui.

13Și a zis lui: zi către dânsa: iată ai gătit nouă toată gătirea aceasta, ce vei să-ți fac ție? Au doar tu ai cuvânt către împăratul sau către Domnul puterii? Iar ea a zis: în poporul meu eu lăcuesc în tihnă.

14Și a zis către Ghiezi: dar ce se cade să-i fac ei? Și a zis Ghiezi sluga lui: mai ales fiu n’are ea, și bărbatul ei este bătrân.

15Și a zis: chiam-o pre ea, și o a chemat, și a stătut la ușă, și a zis Eliseiu către dânsa:

16În vremea aceasta și în ceasul acesta la anul fiind tu vie, vei purtà în brațe fiu; iar ea a zis: nu domnul meu omul lui Dumnezeu, n’amăgì pre roaba ta.

17Și a luat femeia în pântece și a născut fiu în vremea și în ceasul, precum i-a zis ei Eliseiu.

18Și a crescut pruncul, și a fost când a ieșit pruncul la tatăl său la secerători, a zis către tatăl său:

19Capul meu! Capul meu! Și a zis către slugă: du-l la muma sa.

20Și l-a adus la muma sa, și a adormit pre genunchele ei până la amiazăzì, și a murit.

21Și l-a suit pre el în foișor, și l-a pus pre patul omului lui Dumnezeu, și a încuiat casa, și a ieșit, și a chemat pre bărbatul său, și a zis:

22Trimite-mi o slugă și o asină, și voiu alergà la omul lui Dumnezeu, și mă voiu înapoià.

23Iar bărbatul ei a zis: pentru ce să mergi la dânsul astăzi, nici fiind lună nouă, nici sâmbătă? Iar ea a zis: pace.

24Și a pus șaoa pre asină, și a zis către sluga sa: mergi și umblă, nu zăbovì a încălecà, precum zic ție, vino și vei merge, și vei sosì la omul lui Dumnezeu în muntele Karmilului.

25Și a mers, și a sosit la omul lui Dumnezeu în muntele Karmilului, ș’a fost dacă o a văzut pre ea Eliseiu venind, a zis către Ghiezi sluga sa: iată Somaniteanca.

26Aleargă acum întru întâmpinarea ei, și să-i zici ei: pace este ție? Și a alergat întru întâmpinarea ei, și a zis ei: pace este ție? Pace este bărbatului tău? Pace este pruncului? Iar ea a zis: pace.

27Și a venit la Eliseiu în munte, și s’a apucat de picioarele lui, și s’a apropieat Ghiezi ca să o deà în laturi, și a zis Eliseiu: las-o pre ea, că sufletul ei întristat este într’însa, și Domnul au ascuns de mine, și nu mi-au spus.

28Și a zis ea: au doar am cerut fiu dela Domnul meu? Că am zis: nu mă amăgì pre mine, și a zis Eliseiu lui Ghiezi: încinge mijlocul tău, și ia toiagul meu în mâna ta, și mergi.

29Și de vei întâlnì vre un om, să nu-i vorbești lui, și de-ți va vorbì vre un om ție să nu-i răspunzi lui, și să pui toiagul meu preste fața pruncului.

30Și a zis muma pruncului: viu este Domnul și viu este sufletul tău, de te voiu lăsà, și s’a sculat Eliseiu, și a mers după dânsa.

31Iar Ghiezi a mers mai înaintea lor, și a pus toiagul lui pre fața pruncului, și n’a fost glas, nici auzire, și s’a întors întru întâmpinarea lui, și i-a spus lui zicând: nu s’a sculat pruncul.

32Și a intrat Eliseiu în casă, și iată pruncul erà pus mort pre patul lui.

33Și a intrat Eliseiu în casă, și a încuiat ușà după ei amândoi, și s’a rugat Domnului.

34Și s’a suit, și s’a culcat pre prunc, și ș’a pus gura sa pre gura lui și ochii săi preste ochii lui și mâinile sale preste mâinile lui, și s’a plecat preste dânsul, și a suflat preste dânsul, și s’a încălzit trupul pruncului.

35Și s’a întors, și a umblat prin casă încoace și încolo, și s’a suit, și s’a culcat preste prunc până de șapte ori, și a deschis pruncul ochii săi.

36Și a strigat Eliseiu către Ghiezi, și a zis: chiamă pre Somaniteanca aceasta, și o a chemat pre ea, și a intrat la dânsul, și a zis Eliseiu: ia-ți pre fiul tău.

37Și a intrat femeia, și a căzut la picioarele lui, și s’a închinat lui până la pământ, și ș’a luat pre fiul său, și a ieșit.

38Și Eliseiu s’a întors în Galgala, și foamete erà în țară, și fiii prorocilor ședeau înaintea lui, și a zis Eliseiu slugii sale: pune căldarea cea mare, și fierbe fiertură fiilor prorocilor.

39Și a ieșit în țarină să culeagă verdețuri, și a aflat în țarină o viță sălbatică, și a cules din ea curcubețele sălbatice, plină haina sa, și a venit, și le-a pus în căldarea cea cu fiertură, că n’a știut.

40Și a turnat oamenilor să mănânce, și a fost când mâncau ei din fiertură, iată au strigat, și au zis: moarte este în căldare omule al lui Dumnezeu! Și n’au putut să mănânce.

41Și a zis: luați făină și puneți în căldare, și a zis Eliseiu către Ghiezi sluga sa: toarnă poporului, și să mănânce și n’a mai fost nimica rău în căldare.

42Și venind un om din Vetarisa, a adus la omul lui Dumnezeu din pârga roadelor douăzeci de pâini de orz și o legătură de smochine în traista sa, și a zis: dați-le poporului să mănânce.

43Și a zis sluga lui: ce să dau acestea la o sută de oameni, și a zis: dă poporului să mănânce, că acestea zice Domnul: mâncà-vor și va rămâneà.

44Și a mâncat, și a rămas după cuvântul Domnului.