Leviticul 25

1Grăit-au Domnul către Moisì în muntele Sinai, zicând:

2Vorbește fiilor lui Israil, și le spune: după ce veți intrà în pământul care-l dau eu vouă, veți țineà sâmbele Domnului, spre odihna pământului care eu dau vouă.

3Șase ani vei semănà țarina ta, și șase ani vei tăià viea ta, și vei adunà roadă ei.

4Iar în al șaptelea an, va fi serbare spre odihnă pământului, sâmbătă Domnului, țarina ta nu o vei semănà, și viea ta nu o vei tăià.

5Și cele ce cresc singure în țarina ta să nu le seceri, nici strugurul cel de pârgă să nu-l culegi, an de odihnă să fie pământului.

6Bucatele pământului din anul odihnei vor fi ție, slugii tale, slujnicii tale, năimitului tău și nemernicului, care lăcuește cu tine.

7Și vitelor tale și hiarelor celor din pământul tău, va fi toată roadă lui de mâncat.

8Și vei numărà ție șapte săptămâni de ani, de șapte ori câte șapte ani de odihnă, și vor fi ție șapte săptămâni de ani, patruzeci și nouă de ani.

9Și veți vestì cu glas de trâmbiță în tot pământul vostru în luna a șaptea în ziua a zecea a lunii, în ziua curățirei, veți vestì cu trâmbiță în tot pământul vostru.

10Și veți sfințì anul al cincizecilea, și veți vestì slobozire pre pământ tuturor celor ce lăcuesc pre dânsul. Anul slobozirei va fi vouă semn, ca să se întoarcă fiecare la moșia sa, și fiecare la casa sa se va întoarce.

11Semn de slobozenie va fi vouă anul al cincizecilea; în acest an să nu semănați, nici să secerați cele ce cresc singure, și nici să culegeți pârga lui.

12Pentrucă este semnul slobozeniei, sfânt va fi vouă, din câmp veți mânca roadele lui.

13În anul acesta de slobozenie se va întoarce fiecare la moșia sa.

14Iar de vei vinde vre un lucru aproapelui tău, sau de vei cumpărà cevà dela el, să nu înșele nimenea pe aproapele său.

15După numărul anilor celor de la cel de slobozenie, vei cumpărà de la deaproapele; după numărul anilor rodurilor va vinde ție.

16După cât de mulți ani vor fi, va înmulțì prețul său, și după cât mai puțini ani vor fi, va împuținà prețul său, de vreme ce după numărul rodurilor sale, așà va vinde ție.

17Nimenea să nu înșele pe deaproapele său, ci să te temi de Domnul Dumnezeul tău; eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

18Faceți toate cele rânduite de mine, păziți poruncile mele și le împliniți pre ele, și veți lăcuì fără de frică pre pământ.

19Pământul va da rodurile sale, și veți mâncà întru sațiu, și veți lăcuì fără de frică pre dânsul.

20Iar de veți zice: ce vom mâncà în anul acesta al șaptelea, de nu vom semănà și de nu vom adunà rodurile noastre?

21Eu voiu trimite binecuvântarea mea în anul al șaselea, și va da rodurile sale pe trei ani.

22Veți semănà în anul al optulea, și veți mâncà din roade vechi până la al noulea an, până ce vor venì rodurile lui, veți mâncà cele vechi din anii trecuți.

23Pământul nu se va vinde de veci; pentrucă al meu este pământul, că voi nemernici și trecători sunteți înaintea mea.

24Și pentru tot pământul moștenirii voastre veți da răscumpărare pământului.

25Iar de va sărăcì fratele tău cel ce este cu tine, și va vinde din moșia sa, va venì cel ce este rudenie aproape cu el, și va răscumpărà vânzarea fratelui său.

26Iar de nu va aveà cinevà rudenie, și-i va da mâna și va puteà aflà de ajuns ca să poată răscumpărà,

27Atunci va socotì anii vânzării lui, și ce trece, va întoarce omului carele i-a vândut lui, și se va întoarce la moșia sa.

28Iar de nu va aveà de ajuns ca să-i întoarcă lui, va fi vânzarea acelui ce o a cumpărat până în anul slobozirei; atunci în anul slobozirei va ieșì; iar celalt se va întoarce la moșia sa.

29De va vinde cinevà casă lăcuită încunjurată cu ziduri, o va puteà răscumpărà până la sfârșitul anului; un an de zile o va puteà răscumpărà.

30Iar de nu se va răscumpărà până se va plinì un an, casa cea din cetatea încunjurată cu zid, va fi de veci a celui ce o a cumpărat și a urmașilor lui, și nici în anul slobozirei nu va ieșì din ea.

31Casele cele de prin satele, care n’au zid prin prejur, se vor socotì ca țarina pământului, ele totdeauna se vor putea răscumpărà, și în anul cel de slobozenie vor ieșì din ele.

32Pentru cetățile Leviților, Leviții vor puteà răscumpărà totdeauna casele din cetățile moșiei lor.

33Și oricare va cumpărà dela Leviți, va ieșì în anul slobozeniei din casa vândută lui în cetatea moșiei lor; căci casele din cetățile Leviților, moșie lor sunt între fiii lui Israil.

34Țarinile cele de pe lângă cetățile lor, nu se vor vinde, că moșie veșnică este lor aceasta.

35De va sărăcì fratele tău, și nu va puteà munci la tine, ajută-l pre el ca pre un nemernic și trecător, ca să trăiască fratele tău pe lângă tine.

36Să nu iei dela el camătă, nici mai mult decât ai dat, ci să te temi de Dumnezeul tău; eu sunt Domnul, ca să trăiască fratele tău cu tine.

37Argintul tău să nu-l dai lui în camătă, și pentru câștig să nu dai lui bucatele tale.

38Eu Domnul Dumnezeul vostru, cel ce v’am scos pre voi din pământul Eghipetului, ca să vă dau pământul Hanaan, și să vă fiu vouă Dumnezeu.

39Iar de va venì la sărăcie fratele tău, și se va vinde ție, să nu-ți slujească slujbă de rob.

40Ca un năimit sau nemernic să-ți fie ție, până la anul slobozeniei va lucrà la tine.

41În anul slobozeniei va ieși el cu fiii lui, și va merge la neamul său, și la moșiea sa cea părintească se va întoarce.

42Pentrucă robii mei sunt aceștia, pre cari i-am scos din pământul Eghipetului, nu se vor vinde cum se vând robii.

43Să nu-l îngreoezi pre el cu osteneală, ci te teme de Domnul Dumnezeul tău.

44Și orice slugi sau slujnice vei aveà, să fie din neamurile cele ce sunt împrejurul tău, dintr’aceștia veți cumpărà rob și roabă.

45Din fiii nemernicilor cari sunt între voi, dintr’aceștia veți cumpărà; și rudele lor câți se vor naște, în pământul vostru vor fi averea voastră.

46Și veți împărțì pre ei fiilor voștri după voi, și îi veți moștenì în veci; iar din frații voștrii, din fiii lui Israil, nimenea să nu asuprească pe fratele său cu ostenele.

47Iar dacă veneticul sau nemernicul de lângă tine, va fi cu dare de mână, și sărăcind fratele tău, se va vinde veneticului sau nemernicului celui dela tine, sau celui din naștere nemernic,

48Dupăce se va vinde lui, se va puteà răscumpărà; unul dintre frații lui va răscumpărà pre el.

49Fratele tatălui său sau fiul fratelui tatălui său, va răscumpărà pre el, sau din rudeniile cele trupești din semințiea lui va răscumpărà pre el; iar de-i va da mâna, se va răscumpărà singur.

50Și se va socotì cu cel ce l-a cumpărat pre el, din anul în care s’a vândut pre sine lui, până la anul slobozirei, și va fi prețul vânzării lui ca după numărul anilor câți a slujit lui, ca zilele unui năimit.

51Iar de vor fi mai mulți ani, după numărul lor va întoarce răscumpărarea sa, din argintul vânzării sale.

52Iar de vor fi puțini ani până la anul slobozirei, se va socotì după acești ani.

53Și va întoarce răscumpărarea sa ca un năimit tocmit cu anul; nu-l vei stăpânì pre el cu asprime înaintea ta.

54Iar de nu se va răscumpărà în chipul acesta, atunci va ieșì în anul slobozeniei, el cu fiii lui.

55Pentrucă și fiii lui Israil sunt robii mei, slugile mele sunt aceștia pe carii eu i-am scos din pământul Eghipetului; eu Domnul Dumnezeul vostru.