Pildele 22

1Mai ales este numele bun decât bogățiea multă; și darul bun decât argintul și aurul.

2Bogatul și săracul s’au întâmpinat unul cu altul, iar pre amândoi i-au făcut Domnul.

3Cel iscusit văzând pre cel rău muncindu-se tare, însuș se învață; iar cei nepricepuți trecând nu se folosesc.

4Neamul înțelepciunii este frica Domnului, și bogăție și mărire și vieață.

5Ciulini și lațuri în căile cele strâmbe; iar cel ce’și păzește sufletul său, se va ferì de ele.

6Învață pruncul pre calea sa, că și după ce va înbătrânì nu se va depărtà dela aceea.

7Bogații vor stăpânì pre cei săraci, și slugile dela stăpânii săi se vor împrumutà.

8Cel ce seamănă rele, rele va și secerà, și rana faptelor sale îl va sfârșì; pre omul blând și dătător, îl binecuvintează Dumnezeu, și deșertarea lucrurilor îl va pierde.

9Cel ce miluește pre săracul, hrănì-se-va, pentrucă din pâinea sa a dat săracului; biruință și cinste câștigă cel ce dă daruri, însă ià sufletul celor ce le au.

10Scoate din adunare pre cel pierzător, și va ieșì cu dânsul pricirea, că șezând în adunare, pre toți necinstește.

11Iubește Domnul inimile cuvioase, și primiți sunt lui toți cei fără prihană în căile lor; cu buzele va cârmuì împăratul.

12Ochii Domnului păzesc simțirea și defaimă cuvintele cele fărădelege.

13Pune pricini și zice leneșul: leul este în cale și ucigașul în uliță.

14Groapă adâncă este gura celui fărădelege, și pre carele l-au urît Domnul, acela va cădea într’însa; sunt căi rele înaintea omului, și nu iubește a se întoarce dela ele, și trebue a se abate din calea strâmbă și rea.

15Nepriceperea face să sboare inima tânărului, și toiagul învățăturii departe este dela dânsul.

16Cel ce năpăstuește pre sărac, înmulțește relele sale, și dă bogatului pre mai puțin.

17La cuvintele înțelepților apropie urechea ta, și ascultă cuvintele mele, și așază inima ta, ca să cunoști, că bune sunt.

18Și de le vei pune pre ele la inima ta, veselì-te-vor împreună cu buzele tale.

19Ca să fie întru Domnul nădejdea ta, și va arătà ție calea ta.

20Și tu ți le scrie întreit, în sfat și în gând și în cunoștință și pre lățimea inimii tale.

21Învață-te dar cuvinte adevărate, și minte bună ca să auzi și să răspunzi tu cuvinte adevărate celor ce te întreabă.

22Nu silì pre mișel, că sărac este și să nu necinstești pre cel slab în porți.

23Că Domnul va judecà lui judecată, și vei mântuì sufletul tău nevinovat.

24Nu fii prieten cu omul mânios, și cu prieten mânios nu te amestecà.

25Ca să nu te abați din căile lui, și vei luà lațuri la sufletul tău.

26Nu te da chezaș rușinându-te de față.

27Că de nu vei aveà de unde să plătești, luà-vor așternutul cel de supt coastele tale.

28Nu trece hotarele vechi, care le-au pus părinții tăi.

29Omul vederos și iute la lucrurile lui, la împărați trebue a stà; iar să nu steà la oameni leneși.