Nașteri și sterpiciune în Biblie

Pasaje din Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) (în total 39), rând cu rând, după Nave’s Topical Bible.

Nașteri

Femeia care naște își uită durerea de bucurie pentru copilIn 16:21
Versetele
In 16:21Femeia când naște, întristare are, căci a sosit ceasul ei; iar dacă naște copilul, nu’și mai aduce aminte de scârbă, pentru bucuria, căci s’a născut om în lume.
Moașele evreice Șifra și Pua, și scaunele de naștereEș 1:15–16
Versetele
Eș 1:15–16Și a zis împăratul Eghiptenilor către moașele evreești, dintre care numele uneia erà Sepfora și numele ceilalte Fua. Și le-a zis lor: când moșiți la evreice și sunt la naștere, de va fi băiat să-l omorîți, iar de va fi fată s’o țineți.
Femeile evreice „nasc până să vină moașa la ele”Eș 1:19
Versetele
Eș 1:19Iar moașele au zis lui Faraon: evreicele nu sunt ca femeile Eghipetului, că nasc mai ’nainte de ce intră moașele la dânsele, și nășteau.
Rahila naște greu; moașa îi spune: „Încă un fiu”Fac 35:16–17
Versetele
Fac 35:16–17Și sculându-se Iacov din Vetil a întins cortul său dincolo de turnul Gader, și a fost când s’a apropiat de Havrata, ca să vie la Efrata a născut Rahila, și greutate a avut în naștere. Și a fost când a născut ea cu greu, a zis ei moașa: cutează, că și acesta îți este fiu.
Rahila moare pe drumul spre BetleemFac 35:18–19
Versetele
Fac 35:18–19Și a fost când își da ea sufletul, că mureà, a chemat numele lui: fiul durerii mele, iară tatăl său l-a numit pre dânsul: Veniamin. Și a murit Rahila și s’a îngropat în calea Efratului, acesta este Vitleim.
Femeia lui Fineas naște când aude vestea și moare1 Împ 4:20–21
Versetele
1 Împ 4:20–21Și nora lui, femeia lui Finees grea fiind, și aproape de naștere, dacă a auzit că s’a luat sicriul lui Dumnezeu, și a murit socrul său și bărbatul său, a plâns și a născut, că au venit ei durerile. Și când mureà ea, au zis către ea femeile cele ce stau lângă ea: nu te teme, că fecior ai născut; iar ea n’a răspuns, și n’a luat aminte inima ei,
După un fiu, mama e necurată șapte zile, apoi își așteaptă curățireaLev 12:2–4
Versetele
Lev 12:2–4Vorbește fiilor lui Israil, și le spune: Muerea însărcinată care va naște fecior, necurată va fi șapte zile, ca și în timpul orânduelei firei, necurată va fi. În ziua a opta se taie împrejur marginea trupului lui. Treizeci și trei de zile să șază spre a se curățì de sângele său, și de tot ce este sfânt să nu se atingă, și întru cel sfânt să nu intre, până ce se vor plini zilele curățirei ei.
După o fiică, două săptămâni de necurăție, apoi o curățire mai lungăLev 12:5
Versetele
Lev 12:5Iar de va naște fată, necurată va fi două săptămâni, ca și în timpul orânduelii firei, și șasezeci și șase de zile va ședeà spre a se curățì de sângele său.
Apoi se aduce un miel și o pasăre, sau două păsări dacă e săracăLev 12:6, Lev 12:8
Versetele
Lev 12:6Dupăce se vor plinì zilele curățirei ei pentru fecior, au pentru fată, va aduce preotului un miel de un an curat pentru arderea de tot, și un puiu de porumb, sau o turturea jertfă pentru păcat înaintea ușii cortului mărturiei la preot.
Lev 12:8Iar de nu-i va da mâna să aducă miel, va luà două turturele sau doi pui de porumb, unul spre arderea de tot și altul spre jertfă pentru păcat, și se va rugà pentru ea preotul, și va fi curățită.
Vecinii și rudele Elisabetei se bucură împreună cu eaLuc 1:57–58
Versetele
Luc 1:57–58Iar Elisavetei i s’a împlinit vremea să nască, și a născut fiu; Și au auzit cei ce locuiau împrejur și rudeniile ei, că au mărit Domnul mila sa cu dânsa, și se bucurau împreună cu dânsa.

Doici

Doica Rebecăi merge cu ea în CanaanFac 24:59
Versetele
Fac 24:59Și au slobozit pre Reveca sora sa și averile ei și pre sluga lui Avraam și pre cei ce erau cu dânsul.
Sarra: „Cine i-ar fi spus lui Avraam că Sarra va alăpta copii?”Fac 21:7
Versetele
Fac 21:7Și a zis: cine va spune lui Avraam că Sarra apleacă prunc? Că am născut fiu la bătrânețele mele.
Moise: „Poartă-i … cum poartă doica pruncul”Num 11:12
Versetele
Num 11:12Au doar eu am zămislit pre tot poporul acesta? Au doar eu i-am născut pre ei? Pentruce-mi zici mie: ia-i pre dânșii pre sânul tău, cum ia doica pre sugător, și-i du la pământul, care te-ai jurat părinților lor?
Pavel: blând, ca o mamă care își alăptează și își îngrijește copiii1 Tes 2:7
Versetele
1 Tes 2:7Ci am fost cu liniște în mijlocul vostru, precum doica își încălzește pre fiii săi;

Multă vreme fără copii

Sarai era stearpă; nu avea copiiFac 11:30
Versetele
Fac 11:30Și Sarà era stearpă și nu nășteà fii.
Sarai i-o dă lui Avram pe slujnica ei Agar, ca să aibă urmașiFac 16:1–2
Versetele
Fac 16:1–2Iară Sara femeea lui Avram nu nășteà; și aveà ea o slujnică Eghipteancă al căreia nume erà Agar. Și a zis Sara către Avram: iată m’au închis Domnul ca să nu nasc, intră dar la slujnica mea ca să fac din ea feciori.
Sarra râde: a trecut de vârsta nașteriiFac 18:11–14
Versetele
Fac 18:11–14Iar Avraam și Sarra erau bătrâni, trecuți în zile, și Sarrei încetase a se face cele femeești. Și a râs întru sine Sarra zicând: încă nu mi s’a făcut aceasta până acum, și Domnul meu este bătrân. Și au zis Domnul către Avraam: pentruce a râs Sarra întru sine zicând: au doar cu adevărat voiu naște bătrână fiind? Au nu este cu putință la Dumnezeu tot cuvântul? În vremea aceasta și în ceasurile acestea mă voiu întoarce la tine și va avea Sarra fecior.
Sarra îl naște pe Isaac; Avraam are o sută de aniFac 17:17, Fac 21:2, Fac 21:5
Versetele
Fac 17:17Și a căzut Avraam pre fața sa și a râs, și a zis în cugetul său grăind: au doară se va naște fiu celui de o sută de ani? Și Sarra de nouăzeci de ani fiind, au doară va naște?
Fac 21:2Și zămislind Sarra a născut lui Avraam fiu la bătrânețe, pe vremea după cum grăise lui Domnul.
Fac 21:5Și Avraam erà de o sută de ani, când s’a născut Isaac fiul său.
Isaac se roagă pentru Rebeca cea stearpă, iar ea zămisleșteFac 25:21
Versetele
Fac 25:21Și s’a rugat Isaac Domnului pentru Reveca femeea sa că erà stearpă, și l-au ascultat pre el Dumnezeu și a zămislit Reveca femeea lui.
Rahila: „Dă-mi copii, că altfel mor!”Fac 30:1–2
Versetele
Fac 30:1–2Iară văzând Rahila, că ea n’a născut lui Iacov, a pizmuit Rahila pre sora sa, și a zis lui Iacov: dă-mi feciori; iară de nu, voiu murì eu. Și mâniindu-se Iacov pre Rahila, i-a zis ei: au doară Dumnezeu sunt eu, cel ce te-a stârpit de rodul pântecelui tău?
Rahila și Lia se tocmesc pentru mandragoreFac 30:14–16
Versetele
Fac 30:14–16Și s’a dus Ruvin în zilele secerei de grâu, și a aflat mere de mandragoră în țarină și le-a adus la Lia mumă-sa; și a zis Rahila către soru-sa Lia: dă-mi din mandragorile feciorului tău. Și a zis Lia: nu este destul ție, că ai luat pre bărbatul meu? Au doară și mandragorile feciorului meu vrei să le ei? Iară Rahila a zis: nu așà, doarmă cu tine în noaptea aceasta pentru mandragorile feciorului tău. Și venind Iacov dela câmp seara a ieșit Lia înaintea lui și a zis: la mine să intri astăzi, că te-am tocmit cu plată pentru mandragorile feciorului meu; și a dormit cu ea în noaptea aceea.
Rahila îl naște pe Iosif: „Dumnezeu a ridicat ocara mea”Fac 30:22–24
Versetele
Fac 30:22–24Și și-au adus aminte Dumnezeu de Rahila și o au ascultat pre ea Dumnezeu și au deșchis pântecele ei. Și zămislind a născut lui Iacov fecior și a zis Rahila: luat-au Dumnezeu dela mine ocara mea. Și a chemat numele lui: Iosif, zicând: adaogă Dumnezeu și alt fecior.
Femeia lui Manoe, stearpă, îl naște pe SamsonJudec 13:2–3, Judec 13:24
Versetele
Judec 13:2–3Și erà un bărbat din Saraa, din seminția lui Dan, și numele lui Manoe, și femeia lui stearpă, și nu năștea. Și îngerul Domnului s’a arătat femeii, și a zis către dânsa: iată tu ești stearpă, și n’ai născut, ci vei luà în pântece și vei naște fiu.
Judec 13:24Și a născut femeia fecior, și a chemat numele lui Samson, și a crescut pruncul, și l-au binecuvântat pre el Domnul.
Elcana îi dă Anei, fără copii, o parte îndoită1 Împ 1:2, 1 Împ 1:5
Versetele
1 Împ 1:2Și acesta aveà două femei, numele uneia Anna, și numele ceilalte Fenana, și Fenana aveà prunci, iar Anna n’aveà nici un prunc.
1 Împ 1:5Iar Annei i-a dat o parte mai bună, pentrucă pre Anna o iubeà Elcana mai mult decât pre Fenana, deșì nu aveà prunc, că Domnul închisese pântecele ei.
Penina o necăjește pe Ana an de an1 Împ 1:6–7
Versetele
1 Împ 1:6–7Că n’au dat ei Domnul prunc după necazul ei și după scârba necazului ei, și se întristà, pentrucă au închis Domnul pântecele ei, ca să nu deà ei prunc. Așà făceà în tot când se suià ea la casa Domnului, și se mâhneà și plângeà, și nu mâncà.
Ana plânge și face o făgăduință; îl naște pe Samuel1 Împ 1:10–11, 1 Împ 1:19–20
Versetele
1 Împ 1:10–11Și ea cu suflet amărît s’a rugat către Domnul, și a plâns. Și s’a făgăduit Domnului, zicând: Adonae, Doamne, Eloe, Savaot! De vei vreà să cauți spre smereniea roabei tale, și-ți vei aduce aminte de mine, și vei da roabei tale sămânță bărbătească, voiu da pre el înaintea ta dar până la ziua morții lui, și vin și băutură amețitoare nu va beà, și briciu nu se va atinge pre capul lui.
1 Împ 1:19–20Și a doua zi de dimineață s’a închinat Domnului, și s’a dus în calea sa, și a intrat Elcana în casa sa în Armatem, și a cunoscut pre Anna femeia sa, și ș’a adus aminte de ea Domnul, și a zămislit. Și a fost la plinirea zilelor, a născut fecior, și a chemat numele lui Samuil, zicând: că dela Domnul Dumnezeu Savaot l-am cerut.
Mai târziu Ana are și alți copii1 Împ 2:22
Versetele
1 Împ 2:22Și au cercetat Domnul pre Anna, și a zămislit și a născut încă trei feciori și două fete; iar pruncul Samuil a crescut înaintea Domnului.
Sunamiteanca, al cărei bărbat e bătrân, are un fiu în anul următor4 Împ 4:14–17
Versetele
4 Împ 4:14–17Și a zis către Ghiezi: dar ce se cade să-i fac ei? Și a zis Ghiezi sluga lui: mai ales fiu n’are ea, și bărbatul ei este bătrân. Și a zis: chiam-o pre ea, și o a chemat, și a stătut la ușă, și a zis Eliseiu către dânsa: În vremea aceasta și în ceasul acesta la anul fiind tu vie, vei purtà în brațe fiu; iar ea a zis: nu domnul meu omul lui Dumnezeu, n’amăgì pre roaba ta. Și a luat femeia în pântece și a născut fiu în vremea și în ceasul, precum i-a zis ei Eliseiu.
Micol n-a avut copii până în ziua morții ei2 Împ 6:23
Versetele
2 Împ 6:23Și Melhol fata lui Saul n’a născut prunc până în ziua în care a murit.
Elisabeta, stearpă și bătrână, zămislește și se ascunde cinci luniLuc 1:7, Luc 1:24–25, Luc 1:36
Versetele
Luc 1:7Și n’aveau ei feciori, pentrucă Elisavet erà stearpă, și amândoi erau bătrâni în zilele lor.
Luc 1:24–25Iar după zilele acelea, a îngrecat Elisavet muierea lui, și s’a tăinuit pre sine în cinci luni, zicând: Că așà au făcut mie Domnul în zilele în care au socotit să ià ocara mea dintre oameni.
Luc 1:36Și iată Elisavet rudenia ta, și aceia a zămislit fiu la bătrânețele ei, și a șasea lună este ei aceasta, celei ce se chemà stearpă.

Surse

După Biblia tematică a lui Nave (Orville J. Nave, 1896; domeniu public): teme alese, rânduri scurtate și redate în limba de azi, fără interpretări; fiecare verset verificat.

Biblia 1914 (Ediția Sfântului Sinod) · Domeniu public