Eșirea 22

1De va furà cinevà vițel sau oaie, și o va junghià sau o va vinde, cinci viței să plătiască pentru vițel, și patru oi pentru oaie.

2Iar de va aflà cinevà pre fur săpând și bătându-l va murì, nu se va omorî.

3Iar de va face aceasta după ce va răsărì soarele, vinovat este, pentru moarte cu moarte va murì. Iar de nu va avea ce să întoarcă pentru furtișag, el să se vânză.

4Iar de se va prinde și se va aflà în mâna lui furtișagul viu, dela asin până la oaie îndoite să le plătiască.

5Iar de va paște cinevà țarină sau vie, și va lăsà vita sa să pască țarina altuia, să plătească din țarina sa după rodul ei; iar de va paște toată țarina, cele mai bune din țarina sa și cele mai bune din viea sa va plătì.

6Iar de va ieși foc și va aflà mărăcini, și va arde clăi sau spice sau țarină, le va plătì cel ce a aprins focul.

7Iar de va da cinevà vecinului său argint sau unelte spre păstrare, și se vor furà din casa omului, de se va aflà furul, va plătì îndoit.

8Iar de nu se va aflà furul, va venì domnul casii înaintea lui Dumnezeu, și va jurà cu adevărat cum că el n’a făcut vicleșug întru toate uneltele vecinului său, asupră-i toată strâmbătatea grăită.

9Și pentru vițel și pentru asin, și pentru oaie și pentru haină, și pentru tot lucrul pierdut de care se pârăște, de va jurà înaintea lui Dumnezeu va merge judecata amândurora și cel ce se va prinde prin Dumnezeu, va plătì îndoit vecinului său.

10Iar de va da cinevà vecinului său asin sau vițel sau oaie sau ori ce vită să-l păzească, și se va stricà sau va murì sau se va robì și nimenea nu va ștì,

11Va jurà înaintea lui Dumnezeu cum că el n’a făcut vicleșug, ca să aibă parte ori în ce vită a deaproapelui, și așà va primì stăpânul lui, și el nu va plătì.

12Iar de se va furà dela el, îl va plătì stăpânului lui.

13Iar de se va prinde de hiare, îl va duce la ușă, și nu-l va plătì.

14Iar de va cere cinevà cevà de acestea dela vecin, și se va stricà sau va murì sau se va robì, și stăpânul nu va fi cu dânsul, îl va plătì.

15Iar de va fi stăpânul cu dânsul, nu-i va plătì; și de va fi năimit, se va socotì lui în simbria lui.

16Iar de va înșelà cinevà fecioară nelogodită și se va culcà cu ea, cu zestre să o înzestreze pre ea lui-și femeie.

17Iar de cumvà ferind se va ferì, și nu va vreà tatăl ei să o deà pre ea lui femeie, va plătì el tatălui ei argint după cum este zestrea fecioarelor.

18Pre vrăjitori să nu-i lăsați să trăiască.

19Tot cel ce se culcă cu dobitoc, cu moarte să îi omorâți pre ei.

20Cel ce jertfește dumnezeilor, cu moarte să piară, fără numai Domnului.

21Și pre cel nemernic să nu-l chinuiți, nici să-l întristați, pentrucă și voi ați fost nemernici în pământul Eghipetului.

22La nici o văduvă și la nici un sărac să nu-i faceți rău.

23Iar de vei asuprì pre ei cu rău, și strigând ei se vor plânge către mine, cu auzul voiu auzì glasul lor.

24Și mă voiu aprinde cu mânie, și voiu omorî pre voi cu sabia, și vor fi femeile voastre văduve și fiii voștri săraci de părinți.

25Iar de vei da împrumut argint fratelui celui sărac, care este lângă tine să nu-l silești, să nu-i pui camătă asupră.

26Iar de vei luà zălog haina vecinului mai înainte de apusul soarelui, să o dai înapoi lui.

27Pentrucă aceasta este acoperemântul lui, numai această haină are el, cu care își acopere goliciunea sa, în ce va dormi? De va strigà către mine, voiu auzì pre el, că milostiv sunt.

28Pre Dumnezei să nu-i vorbești de rău, și pre mai marele poporului tău să nu-l grăești de rău.

29Pârga ariei și a teascului tău să nu întârzii a le da. Cele întâiu născute ale fiilor tăi vei da mie.

30Așà vei face cu vițelul tău și cu oaia ta și cu înjugătorul tău, șapte zile vor fi supt mumă-sa, iar în ziua a opta îl vei da mie.

31Și bărbați sfinți veți fi mie, și carnea cea ruptă de hiară să nu o mâncați, ci câinelui o veți aruncà pre ea.