Iov 22

1Și răspunzând Elifaz Temaniteanul a zis:

2Au nu Domnul este cel ce învață înțelegerea și știința?

3Că ce folosește Domnului de ai fost tu întru lucruri fără de prihană? Sau ce câștig de vei fì drept în calea ta?

4Sau băgându-te în seamă mustrà-te-va, și va venì cu tine la judecată?

5Au nu este multă răutatea ta? Și nenumărate sunt păcatele tale?

6Că ai zălogit pre frații tăi pre nedrept, și ai luat îmbrăcămintea celor goli.

7Și cu apă n’ai adăpat pre cei setoși, și pre cei flămânzi i-ai lipsit de pâine.

8Și ai căutat în fețele unora, și ai culcat pre cei săraci la pământ.

9Și pre văduve le-ai scos afară deșarte, și pre sărmani i-ai necăjit.

10Pentru aceea te-au încunjurat curse, și degrab te-a apucat răsboiu groaznic.

11Lumina ți s’a întors întru întunerec, și dormind tu, te-a acoperit apa.

12Au cel ce lăcuește întru cele înalte, nu privește? Pre cei ce se purtau cu semeție i-au smerit.

13Și ai zis: ce au cunoscut cel tare? Au prin negură judecă?

14Nor este ascunderea lui, și nu se va vedeà, și împrejurul cerului umblă.

15Au păzi-vei calea cea veche pre care au călcat bărbații cei nedrepți?

16Cari au fost luați înainte de vreme, rîu curgător temeliile lor.

17Care zic: ce va face nouă Domnul? Sau ce va aduce nouă Atotțiitorul?

18El au umplut casele lor de bunătăți, și sfatul celor necredincioși departe este dela dânsul.

19Văzând drepții au râs, și cel fără de prihană i-au batjocorit pre ei.

20Au n’a pierit starea lor? Și rămășița lor o va mâncà focul.

21Fii vârtos, de vei răbdà și după aceea, roada ta va fì întru bunătăți.

22Primește din gura lui poruncă, și pune graiurile lui în inima ta.

23Iar de te vei întoarce, și te vei smerì înaintea Domnului, și vei depărtà din lăcașul tău ce nu este drept,

24Va pune piatră scumpă ca pulberea și ofirul ca piatra pârîului.

25Fì-va ție cel Atotțiitor ajutor de către vrăjmași, și te va face curat ca argintul cel lămurit în foc.

26După aceea vei îndrăznì înaintea Domnului, căutând la cer vesel.

27Și când te vei rugà, te va ascultà, și va dà ție ca să-ți plinești făgăduințele tale.

28Și va rânduì ție iarăși lăcuința dreptății, și în căile tale va fì lumină.

29Că te-ai smerit pre tine, și va zice: semețitu-s’au, dar pre cei cu ochii plecați va mântuì.

30Izbăvì-va pre cel nevinovat, și tu te mântuește întru curăția mâinilor tale.