4 Împărați 6

1Și au zis fiii prorocilor către Eliseiu: iată locul întru care noi lăcuim înaintea ta, ne este strimt.

2Să mergem până la Iordan, și să luăm de acolo fiecare o grindă, să ne facem acolo lăcașuri, și a zis: mergeți.

3Și a zis unul dintr’înșii: fă bine, vino și tu cu robii tăi, și a zis Eliseiu: voiu merge și eu.

4Și a mers cu ei, și a venit la Iordan, și a tăiat lemne.

5Și iată unul răsturnând grinda, și securea sărind din coadă a căzut în apă, și a strigat: o Doamne! Și aceasta împrumut o am fost luat.

6Și a zis omul lui Dumnezeu: unde a căzut? Și i-a arătat lui locul; și a tăiat un lemn, și l-a aruncat acolo, și a înnotat pre el săcurea.

7Și a zis tinde-te, și o ia, și a întins mâna sa, și o a luat.

8Și împăratul Siriei se răsboià asupra lui Israil, și a făcut sfat cu slugile sale, zicând: în cutare loc voiu tăbărî.

9Și a trimis Eliseiu la împăratul lui Israil, zicând: păzește ca să nu treci prin locul acesta, că acolo s’a ascuns Sirianul.

10Și a trimis împăratul lui Israil la locul care i-a spus Eliseiu, și s’a păzit apoi nu o dată sau de două ori.

11Și s’a turburat sufletul împăratului Siriei pentru cuvântul acesta, și a chemat pre slugile sale, și a zis către ei: nu-mi veți spune cine mă vinde la împăratul lui Israil?

12Și a zis unul din slugile lui: nu doamne al meu împărate! Ci prorocul Eliseiu, care este în Israil spune împăratului lui Israil toate cuvintele care le grăești în cămara ta în taină.

13Și a zis: mergeți și vedeți unde este el, și voiu trimite, și-l voiu prinde pre el, și-i spuseră lui, zicând: iată în Dotaim.

14Și a trimis acolo călăreți și care și putere grea, și au venit noaptea, și au încunjurat cetatea.

15Și s’a sculat de dimineață sluga lui Eliseiu, și a ieșit, și iată cetatea erà încunjurată de oaste și de cai și de care, și a zis sluga către el: o doamne! Ce vom face?

16Și a zis Eliseiu: nu te teme că mai mulți sunt cu noi, decât cu ei.

17Și s’a rugat Eliseiu, și a zis: Doamne, deschide ochii slugii să vază, și au deschis Domnul ochii lui, și a văzut, și iată muntele erà plin de cai și de care de foc împrejurul lui Eliseiu.

18Și s’a pogorît la el; iar Eliseiu s’a rugat către Domnul, și a zis: bate neamul acesta cu orbire, și i-a bătut pre ei cu orbire după cuvântul lui Eliseiu.

19Și a zis către ei Eliseiu: nu este aceasta cetatea și nu este aceasta calea, veniți după mine, și voiu duce eu pre voi la omul care îl căutați, Și i-a dus pre ei în Samaria.

20Și a fost după ce au intrat în Samaria, a zis Eliseiu: deschide Doamne ochii lor să vază, și au deschis Domnul ochii lor, și au văzut, și iată erau în mijlocul Samariei.

21Și a zis împăratul lui Israil către Eliseiu, dacă i-a văzut pre ei: au voiu puteà să-i bat părinte?

22Și a zis Eliseiu: nu-i bate că nu i-ai prins cu sabiea ta și cu arcul tău ca să-i bați; ci pune pâine și apă înaintea lor, să mănânce și să beà, și să se ducă la domnul lor.

23Și le-a pus lor mâncare multă, și au mâncat și au băut, și i-a slobozit pre ei, și s’au dus la domnul lor, și n’au mai adaos încă tâlharii Siriei a venì în pământul lui Israil.

24Și a fost după aceasta a adunat fiul lui Ader împăratul Siriei toată tabăra sa, și s’a suit și a șezut împrejurul Samariei.

25Și s’a făcut foamete mare în Samaria, și iată atâta a șezut împrejurul ei, până ce a ajuns capul de asin cu cincizeci de siclii de arginți și a patra parte de cav de găinaț de porumb cu cinci siclii de arginți.

26Și când mergea împăratul lui Israil pre zid, a strigat o femeie către el, zicând: mântuește-mă doamne împărate!

27Și i-a zis ei împăratul: dacă nu te mântuește Domnul, cum te voiu mântuì eu din arie sau din teasc?

28Și i-a zis ei împăratul: ce este ție? Și a zis: femeia aceasta a zis către mine, dă pre fiul tău, și-l vom mâncà pre el astăzi și pre fiul meu îl vom mânca mâine?

29Și am fript pre fiul meu și l-am mâncat, și am zis către ea în ziua a doua: dă pre fiul tău să-l mâncăm, și ea a ascuns pre fiul său.

30Și a fost dacă a auzit împăratul lui Israil cuvintele femeii, ș’a rupt hainele sale mergând pre zid, și a văzut poporul sacul pre trupul lui de desubt.

31Și a zis împăratul: Așà să-mi facă mie Dumnezeu, și așà să-mi adaoge de va stà capul lui Eliseiu fiul lui Safat pre el astăzi.

32Iar Eliseiu ședeà în casa sa și bătrânii ședeau cu el, și împăratul a trimis un om înaintea feții sale, și mai înainte de ce a venit solul acela la Eliseiu, a zis Eliseiu către bătrâni: au nu știți că acest ucigaș a trimis aici să-mi tae capul meu? Vedeți când va venì trimisul acela, închideți ușa și-l opriți pre el la ușă, au nu se aude venind după el domnul lui?

33Încă grăind el, iată și trimisul s’a pogorît la el, și a zis: iată răutatea aceasta dela domnul este, ce voiu mai așteptà dela domnul?