Desfrânarea

Porunca a șaptea (a șasea în numărătoarea luterană și catolică) spune: „Să nu preacurvești” (Eșirea 20:14), iar Iisus a dus-o până în inimă: „tot cela ce caută la femeie spre a o poftì pre ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa” (Matei 5:28). Pavel a scris: „Fugiți de curvie” (1 Corinteni 6:18), și Iosif a făcut întocmai: când femeia stăpânului său a încercat să-l tragă la ea, el și-a lăsat hainele în mâinile ei și a fugit afară (Facerea 39:12). Povestea împăratului David este spusă deschis în 2 Împărați 11. În vremea când împărații ies la război, „David a rămas în Ierusalim”; de pe acoperișul palatului a văzut-o pe Batșeba, a trimis după ea, iar apoi a pus ca bărbatul ei, Urie, să fie așezat acolo unde avea să fie ucis în luptă. Predicatorii de mai târziu începeau povestea cu acea seară trândavă.

Evagrie a numit acest gând porneia, cuvântul pe care îl folosește Pavel pentru desfrânare; listele latine spuneau luxuria, tradiția slavă blud. Listele de mai târziu i-au opus curăția, iar în Psychomachia lui Prudențiu Curăția învinge Desfrânarea în a doua bătălie a poemului. Dante i-a pus pe desfrânați pe a șaptea și ultima cornișă a Purgatoriului, unde umblă prin foc în timp ce cântă și strigă pilde de curăție.