Eșirea 20

1Și au grăit Domnul toate cuvintele acestea zicând:

2Eu sunt Domnul Dumnezeul tău cel ce te-am scos pre tine din pământul Eghipetului, din casa robiei.

3Să nu ai alți dumnezei afară de mine.

4Să nu-ți faci ție chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru din câte sunt în cer sus, și din câte sunt pre pământ jos, și din câte sunt în ape supt pământ.

5Să nu te închini acelora și să nu slujești lor; că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Dumnezeu răvnitor, cel ce răsplătesc păcatele părinților în fii până la al treilea și până la al patrulea neam, celor ce mă urăsc pre mine.

6Și fac milă până la a mia neam celor ce mă iubesc pre mine și păzesc poruncile mele.

7Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va iertà Domnul pre cel ce va luà numele lui în deșert.

8Adu-ți aminte de ziua Sâmbetei să o sfințești pre ea.

9Șase zile lucrează și fă toate lucrurile tale.

10Iar ziua a șaptea este sâmbăta Domnului Dumnezeului tău, să nu faci într’aceea nici un lucru, nici tu și feciorul tău și fata ta, sluga ta și slujnica ta, boul tău, înjugătorul tău și tot dobitocul tău, și streinul cel ce lăcuește cu tine.

11Că în șase zile au făcut Dumnezeu cerul și pământul și marea și toate câte sunt într’însele, și în ziua a șaptea au odihnit; pentru aceea au binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și au sfințit-o pre ea.

12Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, ca să-ți fie ție bine și să trăești mult pre pământul cel bun, care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ție.

13Să nu ucizi.

14Să nu preacurvești.

15Să nu furi.

16Să nu mărturisești strâmb asupra vecinului tău mărturie mincinoasă.

17Să nu poftești femeia aproapelui tău, să nu poftești casa vecinului tău, nici țarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici înjugătorul lui și nici o vită a lui și nici câte sunt ale aproapelui tău.

18Și tot poporul vedeà glasul și luminile și sunetul trâmbiții și muntele fumegând, și spăimântându-se tot poporul, a stătut departe.

19Și a zis către Moisì: grăește tu nouă, și să nu grăiască către noi Dumnezeu, ca nu cumvà să murim.

20Și a zis lor Moisì: îndrăzniți, că pentru ca să vă ispitească pre voi, au venit Dumnezeu la voi, ca să fie frica lui întru voi, ca să nu păcătuiți.

21Și stà poporul departe, și Moisì a intrat în negura unde erà Dumnezeu.

22Și au zis Domnul către Moisì: acestea vei zice casei lui Iacov, și vei spune fiilor lui Israil: voi ați văzut că din cer am grăit către voi.

23Să nu vă faceți vouă dumnezei de argint și dumnezei de aur; să nu vă faceți vouă înși-vă.

24Altar de pământ să-mi faceți mie, și să puneți preste dânsul arderile cele de tot ale voastre, și jertfele cele de mântuire ale voastre și oile și vițeii voștri, în tot locul unde voiu numì numele meu acolo, și voiu venì la tine și te voiu binecuvântà.

25Iar de vei face mie altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, pentrucă ai pus cuțitul tău pre ele și s’au pângărit.

26Să nu te sui pe trepte la altarul meu, ca să nu descoperi urâciunea ta pre dânsul.