Analele lui Sanherib, scrise pe prisme de lut, se laudă că l-a închis pe Iezechia în Ierusalim „ca pe o pasăre în colivie” și a luat tribut — dar nu pretind că cetatea a căzut. Zidurile palatului său de la Ninive înfățișau asediul Lachișului.
Enciclopedie › Între timp, în lume
În Biblie · 701 î.Hr. · Ierusalim
Ierusalimul este cruțat
Când regele asirian Sanherib amenință Ierusalimul, regele Iezechia se roagă în Templu. Chiar analele lui Sanherib descriu această campanie.
Și a luat Ezechia cărțile din mâna solilor, și le-a cetit și s’a suit în casa Domnului, și le-a deschis Ezechia înaintea Domnului. Și s’a rugat Ezechia către Domnul, și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israil, cel ce șezi pre Heruvimi, tu ești Dumnezeu singur în toate împărățiile pământului, tu ai făcut cerul și pământul. Pleacă Doamne urechea ta, și mă ascultă, deschide Doamne ochii tăi și vezi, și auzi cuvintele lui Senahirim, care a trimis să ocărască pre Dumnezeul cel viu. Că cu adevărat Doamne împărățiea Asirienilor au pustiit neamurile și tot pământul lor. Și pre dumnezeii lor i-au băgat în loc, că n’au fost dumnezei, ci lucruri de mâini omenești, lemne și pietre, pentru aceea i-au pierdut pre ei. Și acum Doamne Dumnezeul nostru, mântuește-ne pre noi din mâna lui, ca să cunoască toate împărățiile pământului, că tu singur ești Domnul Dumnezeu. Și a trimis Isaia fiul lui Amos la Ezechia, zicând: acestea zice Domnul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil: auzit-am cele ce te-ai rugat către mine pentru Senahirim împăratul Asirienilor. Acesta este cuvântul, care au grăit Domnul pentru dânsul: te defaimă și te batjocorește fecioara fata Sionului, asupra ta capul său clătește fata Ierusalimului. Pre cine ai ocărît și pre cine ai hulit? Și asupra cui ai înălțat glasul și ai ridicat spre înălțime ochii tăi, asupra sfântului lui Israil. Prin mâna solilor tăi ai defăimat pre Domnul, și ai zis: cu mulțimea carelor mele eu mă voiu suì întru înălțimea munților în partea Livanului, și am tăiat chedrii cei mari și chiparoșii lui cei aleși, și am intrat până la mijlocul dumbrăvii Carmilului. Eu sap și beau ape streine, și am pustiit cu urma piciorului meu toate rîurile îngrădite. Au n’ai auzit că aceasta de departe o am făcut, din zilele cele din început o am zidit și o am adus pre ea, și am venit la partea săvârșirii lui, dumbrava Carmilului o am păzit, și au fost ridicările nemerniciei răsboinici cetăți tari. Și cei ce lăcuesc într’însele au slăbit cu mâna, spăimântatu-s’au, și s’au rușinat și s’au făcut ca iarba țarinei și ca iarba ce crește pre coperișul casei, călcare înaintea celui ce stă. Și șederea ta și intrarea ta și ieșirea ta am cunoscut, și mâniea ta, că te-ai mânieat asupra mea. Și trufiea ta s’a suit în urechile mele, și voiu pune belciugul meu în nările tale și zăbale în buzele tale, și te voiu abate în calea pre care ai venit. Și aceasta va fi ție semn: vei mâncà într’acest an cele strânse, și în anul al doilea cele ce răsar, și în anul al treilea sămânță; și secerați și răsădiți vii, și mâncați roada lor. Și va adaoge ce va rămâneà din casa Iudei, va slobozì rădăcini în jos, și va face roadă sus. Că din Ierusalim va ieșì rămășiță și mântuire din muntele Sionului, râvna Domnului puterilor va face aceasta. Pentru aceasta așà zice Domnul către împăratul Asirienilor: nu va intrà în cetatea aceasta, zice Domnul, și nu va aruncà într’însa săgeată, nici va pune asupra ei pavăză, nici va vărsà asupra ei movilă. Pre calea pre care a venit, pre aceea se va întoarce, și în cetatea aceasta nu va intrà, zice Domnul. Și voiu apărà cetatea aceasta ca să o mântuesc pre dânsa pentru mine și pentru David robul meu. Și a fost în noaptea aceea a ieșit îngerul Domnului, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii, și s’a sculat dimineața, și iată toți erau trupuri moarte. Și s’a ridicat și s’a dus, și s’a întors Senahirim împăratul Asirienilor, și a lăcuit în Ninevi. Și a fost când se închinà el în casa lui Meserah dumnezeul său, Adrameleh și Sarasar fiii lui, l-au ucis cu sabie, și ei au scăpat în pământul Ararat, și a împărățit Asordan fiul lui în locul lui.În același timp, în lume
În 701 î.Hr., regele asirian Sanherib a năvălit în Iuda, iar Ierusalimul, sub regele Iezechia, a fost cruțat. Prorocul Isaia era activ din jurul anului 740 î.Hr. Iată lumea din vremea vieții lui Isaia.
După tradiția romană, Romulus a întemeiat Roma la 21 aprilie 753 î.Hr., cu câțiva ani înainte de chemarea lui Isaia (Isaia 6:1). Arheologia arată că pe colina Palatin existau sate și mai devreme.
Cam în aceeași epocă, Iliada și Odiseea au căpătat forma scrisă pe care o cunoaștem; cercetătorii le datează între aproximativ 750 și 650 î.Hr. Grecii preluaseră de curând literele feniciene.
Analele Primăverilor și Toamnelor, cronica statului chinez Lu, încep în 722 î.Hr. — anul în care Samaria a căzut în mâinile Asiriei (4 Împărați 17:6). După tradiție, Confucius a redactat-o mai târziu.
4 Împărați 19:9 spune că Tirhaca, împăratul Etiopenilor, a ieșit să lupte împotriva lui Sanherib. Taharqa a devenit faraon în 690 î.Hr.; după o părere, în 701 el a condus armata ca tânăr prinț; cercetătorii dezbat amănuntele.
Sciții, călăreți veniți din răsărit, au ajuns în stepele de la nord de Marea Neagră. Căpeteniile lor au fost îngropate mai târziu sub movile mari, kurganele, cu lucrări fine din aur; multe au fost găsite în Ucraina de azi și în sudul Rusiei.