4 Împărați 19

1Și a fost dacă a auzit împăratul Ezechia, ș’a rupt hainele sale, și s’a îmbrăcat cu sac și a intrat în casa Domnului.

2Și a trimis pre Eliachim dregătorul casei și pre Somna logofătul și pre bătrânii preoților îmbrăcați cu saci la Isaia prorocul fiul lui Amos.

3Și a zis către el: acestea zice Ezechia: ziua necazului și a certării și a mâniei este ziua aceasta, că a venit vremea să se nască fii, și ceea ce naște n’are putere.

4Doar va auzì Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rapsachis, pre care l-a trimis împăratul Asirienilor domnul lui, să ocărască pre Dumnezeul cel viu și să-l hulească cu cuvintele, care le-au auzit Domnul Dumnezeul tău, fă rugăciune pentru rămășița ce mai este.

5Și au venit slugile împăratului Ezechia la Isaia.

6Și le-a zis lor Isaia: acestea să spuneți domnului vostru: acestea zice Domnul, să nu te sperii de cuvintele, care le-ai auzit, cu care m’au hulit pre mine slugile împăratului Asirienilor.

7Iată eu dau întru dânsul duh, și va auzì veste, și se va întoarce în pământul său, și-l voiu surpà cu sabie în pământul său.

8Și s’a înapoiat Rapsachis, și a aflat pre împăratul Asirienilor dând răsboiu asupra Lovnei, că a auzit cum că s’a dus din Lahis.

9Și a auzit de Tarac împăratul Etiopenilor, zicând: iată a ieșit să dea răsboiu cu tine, și s’a întors și a trimis soli la Ezechia zicând:

10Așà să spuneți lui Ezechia împăratul Iudei: să nu te semețească Dumnezeul tău, întru care tu nădăjduești, zicând: nu se va dà Ierusalimul în mâinile împăratului Asirienilor.

11Iată tu ai auzit toate câte au făcut împărații Asirienilor tuturor țărilor, cum le-au bătut, și tu vei scăpà?

12Sau isbăvitu-i-au pre ei dumnezeii neamurilor, pre care le-au pierdut părinții mei, pre Gozan și pre Haran și pre Rafis și pre fiii lui Eden cei din Talasar?

13Unde este împăratul Ematului și împăratul Arfadului și unde este împăratul cetății Sipfaroaim, Annà și Avà?

14Și a luat Ezechia cărțile din mâna solilor, și le-a cetit și s’a suit în casa Domnului, și le-a deschis Ezechia înaintea Domnului.

15Și s’a rugat Ezechia către Domnul, și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israil, cel ce șezi pre Heruvimi, tu ești Dumnezeu singur în toate împărățiile pământului, tu ai făcut cerul și pământul.

16Pleacă Doamne urechea ta, și mă ascultă, deschide Doamne ochii tăi și vezi, și auzi cuvintele lui Senahirim, care a trimis să ocărască pre Dumnezeul cel viu.

17Că cu adevărat Doamne împărățiea Asirienilor au pustiit neamurile și tot pământul lor.

18Și pre dumnezeii lor i-au băgat în loc, că n’au fost dumnezei, ci lucruri de mâini omenești, lemne și pietre, pentru aceea i-au pierdut pre ei.

19Și acum Doamne Dumnezeul nostru, mântuește-ne pre noi din mâna lui, ca să cunoască toate împărățiile pământului, că tu singur ești Domnul Dumnezeu.

20Și a trimis Isaia fiul lui Amos la Ezechia, zicând: acestea zice Domnul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil: auzit-am cele ce te-ai rugat către mine pentru Senahirim împăratul Asirienilor.

21Acesta este cuvântul, care au grăit Domnul pentru dânsul: te defaimă și te batjocorește fecioara fata Sionului, asupra ta capul său clătește fata Ierusalimului.

22Pre cine ai ocărît și pre cine ai hulit? Și asupra cui ai înălțat glasul și ai ridicat spre înălțime ochii tăi, asupra sfântului lui Israil.

23Prin mâna solilor tăi ai defăimat pre Domnul, și ai zis: cu mulțimea carelor mele eu mă voiu suì întru înălțimea munților în partea Livanului, și am tăiat chedrii cei mari și chiparoșii lui cei aleși, și am intrat până la mijlocul dumbrăvii Carmilului.

24Eu sap și beau ape streine, și am pustiit cu urma piciorului meu toate rîurile îngrădite.

25Au n’ai auzit că aceasta de departe o am făcut, din zilele cele din început o am zidit și o am adus pre ea, și am venit la partea săvârșirii lui, dumbrava Carmilului o am păzit, și au fost ridicările nemerniciei răsboinici cetăți tari.

26Și cei ce lăcuesc într’însele au slăbit cu mâna, spăimântatu-s’au, și s’au rușinat și s’au făcut ca iarba țarinei și ca iarba ce crește pre coperișul casei, călcare înaintea celui ce stă.

27Și șederea ta și intrarea ta și ieșirea ta am cunoscut, și mâniea ta, că te-ai mânieat asupra mea.

28Și trufiea ta s’a suit în urechile mele, și voiu pune belciugul meu în nările tale și zăbale în buzele tale, și te voiu abate în calea pre care ai venit.

29Și aceasta va fi ție semn: vei mâncà într’acest an cele strânse, și în anul al doilea cele ce răsar, și în anul al treilea sămânță; și secerați și răsădiți vii, și mâncați roada lor.

30Și va adaoge ce va rămâneà din casa Iudei, va slobozì rădăcini în jos, și va face roadă sus.

31Că din Ierusalim va ieșì rămășiță și mântuire din muntele Sionului, râvna Domnului puterilor va face aceasta.

32Pentru aceasta așà zice Domnul către împăratul Asirienilor: nu va intrà în cetatea aceasta, zice Domnul, și nu va aruncà într’însa săgeată, nici va pune asupra ei pavăză, nici va vărsà asupra ei movilă.

33Pre calea pre care a venit, pre aceea se va întoarce, și în cetatea aceasta nu va intrà, zice Domnul.

34Și voiu apărà cetatea aceasta ca să o mântuesc pre dânsa pentru mine și pentru David robul meu.

35Și a fost în noaptea aceea a ieșit îngerul Domnului, și a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci și cinci de mii, și s’a sculat dimineața, și iată toți erau trupuri moarte.

36Și s’a ridicat și s’a dus, și s’a întors Senahirim împăratul Asirienilor, și a lăcuit în Ninevi.

37Și a fost când se închinà el în casa lui Meserah dumnezeul său, Adrameleh și Sarasar fiii lui, l-au ucis cu sabie, și ei au scăpat în pământul Ararat, și a împărățit Asordan fiul lui în locul lui.