Numerii 11

1Și poporul cârtind rău înaintea Domnului, au auzit Domnul, și s’au mâniat cu iuțime, și s’a aprins între ei foc dela Domnul, și a mistuit o parte din tabără.

2Și a strigat poporul către Moisì, și s’a rugat Moisì către Domnul, și a încetat focul.

3Și s’a chemat numele locului aceluia pârjol, că s’a aprins între ei foc dela Domnul.

4Și amestecătura cea dintre ei s’a aprins de poftă; și înșiși fiii lui Israil șezând plângeau și ziceau: cine ne va hrănì pre noi cu carne?

5Adusu-ne-am aminte de peștii ce mâncam în Eghipet în dar, de crastaveți, pepeni, praz, cepe și usturoiu.

6Iar acum sufletul nostru s’a uscat de tot; nimica afară de mană nu văd ochii noștri.

7Și mana ca sămânța coliandrului erà, și chipul ei ca chipul cristalului.

8Și mergeà poporul și culegeâ, și o măcinà în moară, și o pisà în piuă, și o fierbeà în oală, și o făceà azimi, și erà dulceața ei ca gustul azimii cei cu untdelemn.

9Și când se pogorà roua preste tabără noaptea, cădeà mană preste ea.

10Și i-a auzit Moisì pre ei plângând întru neamurile lor, pe fiecare la ușa sa; atunci s’a mâniat Domnul cu urgie foarte, și rău erà aceasta înaintea lui Moisì.

11Și a zis Moisì către Domnul: pentruce ai întristat pe robul tău, și pentruce n’am aflat har înaintea ta, și ai pus asupra mea sarcină tot poporul acesta?

12Au doar eu am zămislit pre tot poporul acesta? Au doar eu i-am născut pre ei? Pentruce-mi zici mie: ia-i pre dânșii pre sânul tău, cum ia doica pre sugător, și-i du la pământul, care te-ai jurat părinților lor?

13De unde mie carne să dau la tot poporul acesta? Că mi se plâng zicând: dă-ne nouă carne ca să mâncăm.

14Nu voiu puteà eu singur purtà pre poporul acesta, că greu este mie cuvântul acesta.

15Iar de faci tu mie așà, mai bine omoară-mă, de am aflat milă la tine, ca să nu văz necazul meu.

16Și au zis Domnul către Moisì: adună-mi șaptezeci de bărbați din bătrânii lui Israil, pre carii știi tu, că aceia sunt bătrânii poporului și cărturarii lor, și-i du pre dânșii la cortul mărturiei, și să steà acolo cu tine.

17Și mă voiu pogorî, și voiu grăì cu tine acolo, și voiu luà din duhul, care este întru tine, și voiu pune într’înșii, și vor purtà împreună cu tine pornirea poporului, și nu-i vei purtà tu singur.

18Și poporului vei zice: curățiți-vă pe ziua de mâine, ca să mâncați carne, că ați plâns înaintea Domnului, zicând: cine ne va hrănì pre noi cu carne? Că bine erà nouă în Eghipet; și va da vouă Domnul carne să mâncați, și veți mancà carne.

19Nu o zi veți mâncà, nici două, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile.

20Până într’o lună de zile veți mâncà, până vă va da pre nas și vă va fi greață, că n’ați ascultat de Domnul, cel ce este întru voi, și ați plâns înaintea lui, zicând: pentruce am ieșit din Eghipet?

21Și a zis Moisì: șase sute de mii de pedestri este poporul, întru carii sunt eu, și tu zici: carne voiu da lor să mănânce, și vor mâncà o lună de zile.

22Au doară oi și boi se vor junghia lor, cât să le ajungă? Au toți peștii mării se vor adunà, spre a-i îndestulà?

23Și au zis Domnul către Moisì: au doar mâna Domnului nu va fi destul? Acum vei cunoaște de se va plinì cuvântul meu, au ba?

24Și a ieșit Moisì și a grăit către popor cuvintele Domnului, și a adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului, și i-a pus împrejurul cortului.

25Și s’a pogorît Domnul în nor, și au grăit către dânsul, și au luat din duhul, care erà într’însul, și au pus întru cei șaptezeci de bărbați bătrâni; iar dacă s’a odihnit duhul într’înșii, au proorocit, și apoi n’au mai adaos.

26Și rămăsese doi bărbați în tabără, numele unuia Eldad și numele celuilalt Modad, și s’a odihnit preste dânșii duhul, și aceștia erau din cei scriși, și nu venise la cort, și prooroceau în tabără.

27Și alergând un prunc a spus lui Moisì, și a grăit zicând: Eldad și Modad proorocesc în tabără.

28Și răspunzând Isus al lui Navì, cel ce stà lângă Moisì, cel ales al lui, a zis: domnul meu Moisì, oprește-i pre ei!

29Și a zis Moisì lui: au râvnești tu mie? Măcar de ar fi tot poporul Domnului prooroci când va da Domnul Duhul său într’înșii.

30Și a mers Moisì în tabără și bătrânii lui Israil.

31Și a ieșit vânt dela Domnul, și a adus prepelițe dela mare, și le-a apropiat de tabără cale de o zi într’o parte, și cale de o zi de cealaltă parte în jurul taberii, ca la doi coți dela pământ.

32Și sculându-se poporul a adunat prepelițe toată ziua și toată noaptea și toată a doua zi; cel ce mai puțin a strâns, a strâns zece coșnițe, și le-a întins de le-a svântat împrejurul taberii.

33Și încă fiind carne între dinții lor, mai ’nainte de a o sfârșì, s’au mâniat Domnul pre popor, și au bătut Domnul pre popor cu rană mare foarte.

34Și s’a chemat numele locului aceluia: mormânturile poftei, pentru că acolo au îngropat pre poporul cel poftitor.

35Dela mormânturile poftei a purces poporul la Asirot, și a fost poporul în Asirot.