1 Tesalonicheni 2

1Că voi știți fraților, intrarea noastră la voi, că n’a fost deșartă;

2Ci întâiu pătimind, și ocărîți fiind precum știți în Filipi, am îndrăsnit întru Dumnezeul nostru a grăì către voi evanghelia lui Dumnezeu cu multă nevoință.

3Că îndemnarea noastră nu este dintru înșelăciune, nici din necurăție, nici cu vicleșug;

4Ci precum ne-am adeverit de la Dumnezeu a fi credincioși a primì evanghelia, așà grăim; nu ca și cum am plăceà oamenilor, ci lui Dumnezeu, celui ce cearcă inimile noastre.

5Că niciodată întru cuvânt de măgulire am fost la voi, precum știți nici prin prilej de lăcomie; Dumnezeu este martor;

6Nici căutând dela oameni slavă, nici dela voi, nici dela alții, măcar că puteam să vă fim vouă cu greutate ca apostolii lui Hristos.

7Ci am fost cu liniște în mijlocul vostru, precum doica își încălzește pre fiii săi;

8Așà iubindu-vă pre voi, binevoim a dà vouă nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci încă și sufletele noastre, pentru căci ați fost nouă iubiți.

9Că vă aduceți aminte fraților, de ostenelele noastre și de nevoințe; că ziua și noaptea lucrând, ca să nu îngreuiem pre cinevà din voi, am propoveduit vouă evangheliea lui Dumnezeu.

10Voi sunteți martori, și Dumnezeu, cum cu cuvioșie și cu dreptate și fără de prihană am fost vouă celor ce ați crezut;

11Precum știți că pre unul fiecare din voi, ca un părinte pre fiii săi v’am rugat și v’am mângâiat,

12Și am mărturisit ca să umblați voi cu vrednicie lui Dumnezeu, carele v’au chemat pre voi întru a sa împărăție și slavă.

13Drept aceea și noi mulțămim lui Dumnezeu neîncetat, căci luând voi cuvântul auzirei de Dumnezeu dela noi, ați primit nu cuvânt al oamenilor, ci precum este adevărat, cuvântul lui Dumnezeu, care se și lucrează întru voi cei ce credeți.

14Că voi fraților, următori v’ați făcut bisericilor lui Dumnezeu celor ce sunt în Iudeea întru Hristos Iisus; căci aceleași ați pătimit și voi dela cei de un neam cu voi, precum și aceia dela Iudei,

15Cari și pre Domnul Iisus au omorît și pre prorocii lor, și pre noi ne-au gonit; și lui Dumnezeu nu sunt plăcuți, și tuturor oamenilor stau împrotivă;

16Cari ne opresc pre noi să nu grăim neamurilor ca să se mântuiască, ca să’și împlinească păcatele lor pururea; ci a sosit asupra lor mâniea până în sfârșit.

17Iar noi fraților, rămâind sirimani de către voi la vreme de un ceas cu fața, nu cu inima, mai mult ne-am sârguit a vedeà fața voastră cu mare dorință.

18Pentru aceea am vrut să venim la voi, eu adecă Pavel, și odată și de două ori, ci ne-a împiedicat satana.

19Căci care este nădejdea noastră, sau bucuriea, sau cununa laudei? Au nu și voi veți fi înaintea Domnului nostru Iisus Hristos întru a lui venire?

20Că voi sunteți slava noastră și bucuriea.