Mărgăritarul

Mărgăritarul, sau perla, se formează în cochilia anumitor moluște, cum sunt stridiile perlifere, și poate fi alb sau de alte culori. În lumea antică mărgăritarele veneau din mările calde ale răsăritului — Marea Roșie, Golful Persic și Oceanul Indian — și ajungeau în Mediterana prin negoț, de aceea erau scumpe. Nu se știe sigur dacă Vechiul Testament pomenește mărgăritarele. Cuvântul ebraic peninim, pe care BSB îl redă prin „rubine” (Pildele 3:15; în Biblia 1914, „pietrile cele de mult preț”), a fost înțeles și drept corali sau mărgăritare, iar după o părere peninim cei roșiatici din Plângerile lui Ieremia 4:7 sunt perlele roz ale Mării Roșii.

În vremea Noului Testament mărgăritarele erau printre cele mai prețuite podoabe, purtate de femeile bogate (1 Timotei 2:9) și vândute de negustori. Iisus a vorbit despre un „om neguțător, ce caută mărgăritare bune”, care a vândut tot ce avea ca să cumpere un singur mărgăritar de mare preț (Matei 13:45–46), și despre aruncarea mărgăritarelor înaintea porcilor (Matei 7:6). Apocalipsa înșiră mărgăritarele printre mărfurile negustorilor, alături de aur, argint și pietre scumpe (Apocalipsis 18:12), și spune că fiecare poartă a noului Ierusalim era „dintr’un mărgăritar” (Apocalipsis 21:21).