Apocalipsis 21

1Și am văzut cer nou și pământ nou; că cerul cel dintâiu și pământul cel dintâiu au trecut, și marea nu mai este.

2Și eu Ioan am văzut cetatea cea sfântă, Ierusalimul cel nou, pogorându-se dela Dumnezeu din cer, gătită ca o mireasă împodobită bărbatului său.

3Și am auzit glas mare din cer zicând: iată, cortul lui Dumnezeu cu oamenii, și se va sălășluì cu ei, și ei vor fi noroade ale lui, și însuș Dumnezeu va fi cu ei, Dumnezeu al lor.

4Și va șterge Dumnezeu toată lacrima dela ochii lor; și moartea nu va fi mai mult, nici plângere, nici strigare, nici durere nu va fi mai mult; că cele dintâiu au trecut.

5Și au zis cel ce ședeà pre Scaun: iată, toate le fac nouă. Și îmi zice mie: scrie, că cuvintele acestea adevărate și credincioase sunt.

6Și mi-a zis mie: S’a făcut. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Eu celui însetat voiu dà în dar din isvorul apei vieței.

7Cel ce va biruì va moștenì toate; și eu voiu fi lui Dumnezeu, și el va fi mie fiu.

8Iar celor fricoși și necredincioși și păcătoși și spurcați și ucigași și curvari și fermecători și închinători de idoli și tuturor celor mincinoși, partea lor în iazărul cel ce arde cu foc și cu piatră pucioasă; care este moartea cea a doua.

9Și a venit către mine unul din cei șapte îngeri, carii aveau cele șapte cupe, care erau pline de cele șapte rane cele mai de pre urmă, și a grăit cu mine, zicând: vino, să’ți arăt ție muierea, mireasa Mielului.

10Și m’a dus pre mine în duh într’un munte mare și înalt, și mi-a arătat mie cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfânt, pogorându-se din cer dela Dumnezeu,

11Având slava lui Dumnezeu, și luminătorul ei asemenea cu piatra prea scumpă, ca, cu piatra iaspis, ce este ca cristalul;

12Și având zid mare și înalt, având porți douăsprezece, și la porți îngeri doisprezece, și nume scrise deasupra, care sunt cele douăsprezece seminții ale fiilor lui Israil;

13Despre răsărit porți trei; despre miazănoapte porți trei; despre miazăzi porți trei; și despre apus porți trei.

14Și zidul cetății aveà temelii douăsprezece, și într’însele numele celor doisprezece apostoli al Mielului.

15Și cel ce vorbià cu mine aveà trestie de aur ca să măsoare cetatea și porțile ei și zidul ei.

16Și cetatea este în patru colțuri, și lungimea ei este atâta cât și lățimea; și a măsurat cetatea cu trestiea, la stadii de douăsprezece mii. Lungimea și lățimea și înălțimea ei întocma sunt.

17Și a măsurat zidul ei, de o sută patruzeci și patru de coți, măsură a omului, care este a îngerului.

18Și erà zidirea zidului ei, iaspis; și cetatea, aur curat, asemenea sticlei cei curate.

19Și temeliile zidului cetăței erau cu toată piatra scumpă împodobite. Temeliea cea dintâiu, iaspis; a doua safir; a treia halchidon, a patra smaragd;

20A cincea sardonix; a șasea sardion; a șaptea hrisolitos; a opta viril; a noua topaz; a zecea hrisoprasos; a unsprezecea iachint; a douăsprezecea ametist.

21Și cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritaruri; fiecare poartă erà dintr’un mărgăritar; și ulița cetăței erà aur curat, ca sticla cea luminoasă,

22Și biserică n’am văzut întru dânsa; că Domnul Dumnezeu atotțiitorul este biserica ei și Mielul.

23Și cetatea nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să lumineze întru ea; că slava lui Dumnezeu o a luminat pre ea, și luminătorul ei este Mielul.

24Și neamurile celor ce se mântuesc întru lumina ei vor umblà; și împărații pământului aduc slava și cinstea lor întru dânsa.

25Și porțile ei nu se vor închide ziua; că noaptea nu va fi acolo.

26Și vor aduce slava și cinstea neamurilor întru dânsa.

27Și nu va intrà întru dânsa tot ce este spurcat, și face spurcăciune, și minciună; fără numai cei scriși în cartea vieței Mielului.