Apocalipsis 18

1Și după acestea am văzut înger pogorându-se din cer, care aveà putere mare și pământul s’a luminat de slava lui.

2Și a strigat întru tărie cu glas mare zicând: a căzut Vavilonul cel mare, și s’a făcut lăcaș dracilor și pază a tot duhul necurat, și pază a toată pasărea necurată și urîtă.

3Că din vinul mâniei curviei ei au băut toate neamurile, și împărații pământului cu ea au curvit, și neguțătorii pământului din puterea desfătărilor ei s’au îmbogățit.

4Și am auzit alt glas din cer zicând: ieșiți dintr’însa, norodul meu ca să nu vă împărtășiți cu păcatele ei și ca să nu luați din bătăile ei.

5Că au ajuns păcatele ei până la cer, și și-au adus aminte Dumnezeu de nedreptățile ei.

6Răsplătiți ei precum și ea v’a răsplătit vouă, și îi îndoiți ei îndoite după faptele ei; cu paharul cu care a dres, dregeți ei îndoite.

7Cât s’a slăvit pre sine, și s’a desfătat, pre atâta dați ei chin și plângere; că întru inima ei zice: șez împărăteasă, și văduvă nu sunt, și plângere nu voiu vedeà.

8Pentru aceea într’o zi vor venì ranele ei, moarte și plângere și foamete; și cu foc se va arde; că tare este Domnul Dumnezeu cel ce o judecă pre ea.

9Și o vor plânge pre ea, și vor tânguì de ea împărații pământului, cei ce au curvit și s’au desmierdat cu ea, când vor vedeà fumul arderei ei.

10Departe stând pentru frica muncei ei, zicând: vai, vai, cetatea cea mare Vavilonul, cetatea cea tare! Că într’un ceas a venit judecata ta.

11Și neguțătorii pământului plâng și o jelesc pre ea; că povara lor nimeni nu o cumpără mai mult;

12Povară de aur și de argint și de piatră scumpă și de mărgăritar și de vison și de porfiră și de mătase și de roș și tot lemnul de tiln, și tot vasul de elefant și tot vasul de lemn scump și de aramă și de fier și de marmoră.

13Și scorțișoară și tămâieri și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu și grâu și dobitoace și oi și cai și căruțe și robi și suflete de oameni.

14Și poama poftei sufletului tău s’a dus dela tine, și toate cele grase și luminate s’au dus dela tine, și mai mult nu le vei mai aflà pre ele.

15Neguțătorii acestora, cari s’au îmbogățit dela ea, departe vor stà pentru frica pedepsei ei, plângând și tânguindu-se;

16Și zicând: vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată cu vison și cu porfiră și cu roș și poleită cu aur și cu piatră scumpă și cu mărgăritaruri!

17Că într’un ceas s’a pustiit atâta bogăție. Și tot cârmaciul și toată gloata cea din corăbii și corăbierii, și ori câți lucrează marea, de departe au stătut,

18Și strigau văzând fumul arderei ei, zicând: care erà asemenea cu cetatea cea mare!

19Și își puneau țărână pre capetele lor, și strigau plângând și tânguindu-se, zicând: vai, vai, cetatea cea mare, întru care s’au îmbogățit de prețul ei toți cei ce au corăbii în mare! Că într’un ceas s’a pustiit.

20Veselește-te de ea cerule, și voi sfinți apostoli și proroci; că au judecat Dumnezeu judecata voastră despre dânsa.

21Și un înger tare a ridicat o piatră mare ca de moară, și o a aruncat în mare, zicând: așà cu pornire se va aruncà Vavilonul cetatea cea mare, și nu se va mai aflà.

22Și glas de lăutari și de muzici și de fluerași și trâmbițași, nu se va mai auzì întru tine; și tot meșterul a tot meșteșugul nu se va mai aflà întru tine; și sunet de moară nu se va mai auzì întru tine;

23Și lumină de făclie nu se va mai ivì întru tine; și glas de mire și de mireasă nu se va mai auzì întru tine; că neguțătorii tăi erau boierii pământului; căci cu fermecătoria ta s’au înșelat toate neamurile.

24Și într’însa s’a aflat sânge de proroci și de sfinți și de toți cei junghiați pre pământ.