Acoperămintele capului și vălurile

Bărbații își acopereau capul împotriva soarelui cu o scufie, un turban sau o năframă. Turbanul era o fâșie de in gros înfășurată în jurul capului, cu capetele prinse înăuntru; turbanul marelui preot purta o tablă de aur pe care era săpat „SFINȚIRE DOMNULUI” (Eșirea 28:32). Năframa, o bucată pătrată de pânză de circa 0,8 metri pătrați (un yard pătrat), se îndoia în triunghi, cu laturile peste umeri și vârful pe spate, și era ținută de un șnur. Cam din secolul al II-lea î.Hr., bărbații evrei purtau la rugăciune și filactere — cutiuțe de piele cu pasaje din Scriptură (Matei 23:5).

Femeile purtau adesea văl în public, deși obiceiul s-a schimbat de-a lungul secolelor. Rebeca s-a acoperit cu vălul când l-a văzut prima dată pe Isaac (Facerea 24:65), iar Tamar și-a ascuns sub un văl cine era. Femeile purtau și o năframă asemenea celei a bărbaților, din altă pânză și de altă culoare, adesea peste o scufie tare împodobită. Pe vremea lui Pavel femeile evreice purtau văl în public și, după o părere, în general și femeile grecoaice; la Corint s-a iscat o neînțelegere în privința femeilor care se rugau cu capul descoperit (1 Corinteni 11:5).