Iov 15

1Și răspunzând Elifaz Temaniteanul, a zis:

2Oare înțeleptul va vorbì cuvinte sumețe, și pântecele său se va umpleà de vorbe goale.

3Mustrând cu cuvinte, care nu se cuvin, și cu cuvinte de care nici un folos nu este.

4Au nu și tu ai depărtat frica, și cuvinte ca acestea ai rostit înaintea Domnului?

5Vinovat ești cu cuvintele gurii tale, și n’ai ales cuvintele celor puternici.

6Mustrà-te-va gura ta, și nu eu, buzele tale vor mărturisì asupra ta.

7Că ce este, au ești cel întâiu născut între oameni? Au mai nainte decât dealurile te-ai alcătuit?

8Au rânduiala Domnului ai auzit? Au trebuință având Dumnezeu te-au luat pre tine sfetnic al lui? Și numai tu ai înțelepciunea?

9Că ce știi tu, ce noi nu știm? Și ce pricepi tu, și noi nu pricepem?

10Ci și bătrân și vechiu este între noi, mai încărcat de zile decât tatăl tău.

11Puține bătăi ai luat pentru cele ce ai păcătuit, preste seamă mult ai greșit.

12Ce a îndrăznit inima ta? Sau ce au așteptat ochii tăi?

13Că ai izbucnit mâniea ta înaintea Domnului, și ai scos din gură cuvinte ca acestea?

14Că cine fiind muritor va fi fără de prihană, sau cum va fi drept cel născut din femeie?

15Dacă sfinților nu crede, și cerul nu este curat înaintea lui.

16Cu cât mai vârtos urît și necurat este omul care beà nedreptatea ca apa.

17Voiu spune ție, ascultă-mă; cele ce am văzut, voiu povesti ție.

18Cele ce au zis înțelepții, și n’au ascuns de către părinții lor.

19Lor singuri s’au dat pământul, și nimenea de alt neam n’a venit preste ei.

20Toată vieața celui necredincios în grije este, iar celui puternic ani numărați i s’au dat.

21Și frica lui în urechile lui, când va gândì că este în pace, va venì lui pieire.

22Nu crede, că se poate întoarce din întunerec, că s’au dat în mâinile sabiei.

23Și s’a rânduit spre hrană vulturilor, și a văzut întru sine, că rămâne spre cădere, și ziua cea întunecoasă pre el îl va acoperì.

24Și nevoie și necaz îl va țineà pre el, ca un povățuitor de oștire care stă în fruntea taberii, va cădeà.

25Că a ridicat mâinile înaintea Domnului și înaintea lui Dumnezeu atotțiitorul a stătut împrotivă.

26Și a alergat înaintea lui cu ocară, cu cerbicea cea groasă a scutului său.

27Că a acoperit fața sa cu seul său, și a făcut răzor preste coapse și lauda lui sudalma.

28Să mâe în cetăți pustii și să intre în case nelăcuite, iar cele ce au gătit ei, alții le vor cărà.

29Nu se va îmbogățì, nici vor rămâneà averile lui, nici va face umbră pământului.

30Nici va scăpà de întunerec, ci stâlparea lui o va uscà vântul, și floarea ei va cădeà.

31Nu crează că va rămâneà, că deșertăciuni vor venì lui.

32Trunchiul lui mai nainte de vreme se va stricà, și ramul lui nu se va întărì.

33Se va culege ca și strugurul cel acru mai nainte de vreme, și va cădeà ca floarea maslinului.

34Că mărturia celui necredincios este moartea, și foc va arde casa celor ce iau daruri.

35Și în pântece va zămislì dureri, și se vor naște lui deșarte, și pântecele lui va gătì vicleșug.