Iov 39

1Cunoscut-ai vremea nașterii cerbilor? Care viețuesc în munți pietroși? Și păzit-ai nașterile cerboaicelor?

2Numărat-ai lunile în care se plinesc nașterile lor, și durerile lor dezlegatu-le-ai?

3Hrănit-ai puii lor fără de frică? Și chinurile lor vei alinà?

4Lepădà-vor fiii lor, înmulțì-se-vor întru naștere, ieșì-vor și nu se vor mai întoarce la ele.

5Cine este cel ce au lăsat slobod asinul sălbatic? Și legăturile lui cine le-au dezlegat?

6Pus-am petrecerea lui pustiea și lăcașurile lui sărătura.

7Cel ce râde de mulțimea gloatei cetății, și strigarea strângătorului de bir n’aude.

8Caută în munți pășunea sa, și după toată verdeața umblă.

9Vreà-va să slujească ție inorogul? Sau să doarmă la ieslea ta?

10Legà-vei cu curele jugul lui, sau trage-va brazdă în câmp?

11Nădăjduești întru el, pentrucă multă este puterea lui? Și lăsà-vei lui faptele tale?

12Crede-vei că’ți va dà ție sămânța, și o va aduce în ariea ta?

13Aripele struților se întind; cât de frumoase sunt aripele struțului.

14Că el lasă în pământ ouăle sale, și în țărână se clocesc.

15Și a uitat că piciorul le va risipì și hiarele câmpului le vor călcà.

16Nu i se face milă de fiii săi, ca și cum n’ar fì ai săi, îndeșert sau ostenit fără de frică.

17Că nu i-au dat Dumnezeu înțelepciune, și nu i-ai împărtășit pricepere.

18Când vine vremea întru înălțime se înalță, și batjocorește pre cal și pre călărețul lui.

19Au tu ai dat calului putere? Și ai pus în grumazul lui frică?

20Când pui preste el armele toate, mărirea pieptului lui îndrăznire.

21Bătând în pământ se trufește; și iese la câmp cu vîrtute.

22De săgețile ce-i vin asupră nu bagă seamă și nu se ferește de armă.

23Pe el lucește arcul și sabiea.

24Mânios lovește pământul și nu-și află loc până ce nu va sunà trâmbița.

25Iar când sună trâmbița, zice bine, de departe simte răsboiul, cu chiotul și strigare.

26Sau dintru a ta știință a stătut șoimul cu aripile întinse nemișcat căutând spre austru?

27Și din porunca ta se înalță vulturul?

28Și pre cuibul său șezând gripțorul mâne pre colți de piatră, și ascuns.

29Acolo fiind caută de mâncare, ochii lui de departe strejuesc.

30Și puii lui se tăvălesc în sânge, și ori unde vor fì stârvuri, acolo se află.

31Și iarăși au zis Domnul Dumnezeu lui Iov, grăind:

32Au vei scăpà de judecată din destul mustrând pre Dumnezeu? Se va da răspuns lui.

33Și răspunzând Iov, a zis Domnului.

34De ce mă judec eu dojenindu-mă și mustrându-mă de Domnul, auzind de acestea de vreme ce sunt nimic? Și ce voiu răspunde la acestea? Mâna voiu pune preste gura mea.

35Odată am grăit și a doua oară nu voiu adaoge.