Eșirea 14

1Și au grăit Domnul către Moisì zicând:

2Zì fiilor lui Israil ca să se întoarcă și să tăbărască împreajma șesului între Magdal și între mare în preajma Veelsepfonului, înaintea lui să tăbărîți lângă mare.

3Și va zice Faraon poporului său: fiii lui Israil aceștia rătăcesc pre pământ, că i-a închis pre ei pustia.

4Și eu voiu învârtoșà inima lui Faraon și îi va gonì dinnapoia lor, și mă voiu proslăvì în Faraon și întru toată oastea lui, și vor cunoaște toți Eghiptenii, că eu sunt Domnul, și au făcut așà.

5Și s’a făcut știre împăratului Eghiptenilor că a fugit poporul, și s’a schimbat inima lui Faraon și a slujitorilor lui asupra poporului și au zis: ce am făcut aceasta de am lăsat pre fiii lui Israil să nu slujească nouă?

6Deci a înhămat Faraon carăle sale și a luat pre tot poporul său cu sine.

7Și a luat șase sute de care alese și toată călărimea Eghiptenilor și căpetenii preste toți.

8Și au învârtoșat Domnul inima lui Faraon împăratul Eghipetului și a slujitorilor lui, și au gonit dinnapoia fiilor lui Israil. Iar fiii lui Israil ieșiau cu mână înaltă.

9Și au gonit Eghiptenii dinnapoia lor și i-au aflat tăbărîți lângă mare, și toată călărimea și carăle lui Faraon și călărașii și oastea lui erà împreajma șesului înaintea Veelsepfonului.

10Și Faraon se apropià, și căutând fiii lui Israil cu ochii au văzut, și iată Eghiptenii tăbărîse dinnapoia lor, și s’au temut foarte și au strigat fiii lui Israil către Domnul.

11Și au zis lui Moisì: au doară nu erau mormânturi în pământul Eghipetului, ne-ai scos pre noi ca să murim în pustia aceasta, pentruce ne-ai făcut aceasta nouă scoțându-ne din Eghipet?

12Au nu erà acesta cuvântul care l-am grăit către tine în Eghipet, zicând: lasă-ne pre noi să robim Eghiptenilor? Că mai bine erà nouă să robim Eghiptenilor, decât să murim în pustia aceasta.

13Și a zis Moisì către popor: îndrăzniți, stați și veți vedeà mântuirea dela Domnul, care o va face nouă astăzi; că în ce chip ați văzut astăzi pre Eghipteni, nu-i veți mai vedeà pre ei în veci.

14Domnul va bate războiu pentru voi; și voi veți fi în liniște.

15Și au zis Domnul către Moisì: ce strigi către mine? Grăește fiilor lui Israil să meargă.

16Și tu ia toiagul tău și tinde mâna ta spre mare, și să o desparți pre ea, și să intre fiii lui Israil prin mijlocul mării pre uscat.

17Și iată eu voiu învârtoșà inima lui Faraon și a slugilor lui și a tuturor Eghiptenilor, și vor intrà după dânșii, și mă voiu proslăvì în Faraon și întru toată oastea lui și în carăle și în caii lui.

18Și vor cunoaște toți Eghiptenii că eu sunt Domnul cel ce m’am proslăvit în Faraon, în carăle și în caii lui.

19Și s’a ridicat îngerul lui Dumnezeu, care mergeà înaintea taberii fiilor lui Israil, și a mers dinnapoia lor; și s’a ridicat și stâlpul cel de nor dinnaintea lor și a stătut dinnapoia lor.

20Și a intrat între tabăra Eghiptenilor și între tabăra fiilor lui Israil, și a stătut și s’a făcut întunerec și negură, și a trecut noaptea și nu s’au amestecat unii cu alții toată noaptea.

21Și a întins Moisì mâna spre mare, și au gonit Domnul marea toată noaptea cu vânt repede despre austru și a uscat marea și s’a despărțit apa.

22Și au intrat fiii lui Israil în mijlocul mării pre uscat, și le erà lor apa părete deadreapta și părete deastânga.

23Și i-au gonit Eghiptenii, și au intrat după dânșii și toți caii lui Faraon și carele și călărașii în mijlocul mării.

24Iar când a fost în straja dimineții, au căutat Domnul asupra taberii Eghiptenilor în stâlp de foc și de nor, și au turburat tabăra Eghiptenilor.

25Și au împiedecat osiile carelor lor și îi duceà cu anevoe; și au zis Eghiptenii: să fugim dela fața lui Israil, că Domnul bate războiu pentru dânșii asupra Eghiptenilor.

26Și au zis Domnul către Moisì: întinde mâna ta spre mare, și să se așeze apa la locul ei, și să acopere pre Eghipteni și carăle și pre călăreț.

27Și a întins Moisì mâna spre mare, și s’a așezat apa de către ziuă la locul ei, iar Eghiptenii fugeau pre supt apă, și au înnecat Domnul pre Eghipteni în mijlocul mării.

28Și întorcându-se apa a acoperit carăle și călărașii și toată puterea lui Faraon, carii intrase după dânșii în mare, și n’a rămas nici unul dintr’înșii.

29Iar fiii lui Israil au trecut pre uscat prin mijlocul mării, și le erà lor apa părete deadreapta și părete deastânga.

30Și au mântuit Domnul pre Israil în ziua aceea din mâna Eghiptenilor; și au văzut fiii lui Israil pre Eghipteni morți pre lângă țărmurile mării.

31Și a văzut Israil mâna cea mare care au făcut Eghiptenilor Domnul, și s’a temut poporul de Domnul, și a crezut lui Dumnezeu și lui Moisì slugii lui.