Eșirea 33

1Și au zis Domnul către Moisì: mergi de aici tu și norodul tău pre care l-ai scos din pământul Eghipetului, și du-te la pământul care m’am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: seminției voastre voiu da pământul acesta.

2Și împreună voiu trimite pre îngerul meu înaintea ta, și va scoate pre Amoreu și pre Heteu și pre Ferezeu și pre Ghergheseu și pre Eveu și pre Evuseu și pre Hananeu.

3Și te voiu duce în pământul din care curge lapte și miere, că nu mă voiu suì împreună cu tine, că ești norod tare la cerbice, să nu te pierz pre cale.

4Și auzind norodul acest cuvânt, rău a plâns cu lacrimi și n’a mai pus nimeni podoabă pre dânsul.

5Și au zis Domnul către Moisì: grăește fiilor lui Israil: voi popor greu la cerbice, vedeți să nu aduc eu preste voi altă bătae, și voiu pierde pre voi, acum dar luați-vă hainele măririlor voastre și podoaba, și voiu arătà cele ce voiu face ție.

6Și și-au scos fiii lui Israil podoaba lor și îmbrăcămintea la muntele Horiv.

7Și luând Moisì cortul său l-a întins afară departe de tabără, și s’a chemat cortul mărturiei; și tot cel ce chemà pre Domnul, ieșeà la cort afară de tabără.

8Iar când Moisì ieșeà la cortul cel afară de tabără, stà tot norodul uitându-se fiecare dela ușa cortului său, și se uità după el când mergea Moisì, până ce intrà el în cort.

9Și după ce intrà Moisì în cort, se pogorà stâlpul cel de nor și stà la ușa cortului, și grăià Moisì.

10Și vedeà tot norodul stâlpul cel de nor stând la ușa cortului, și stând tot norodul se închinà fiecare dela ușa cortului său.

11Și au grăit Domnul către Moisì față la față, ca și cum ar grăi cinevà către prietenul său; și-l trimeteà la tabără, iar Isus feciorul lui Navì tânărul sluga lui, nu ieșeà din cort.

12Și a zis Moisì către Domnul: iată tu zici mie, povățuește pre norodul acesta, și nu mi-ai arătat pre cine vei să trimiți împreună cu mine, și tu mi-ai zis: te știu pre tine mai mult decât pre toți, și har ai la mine.

13Deci de am aflat har înaintea ta, arată-te mie însuți de față să te văz, ca să aflu har înaintea ta, și ca să cunosc că neamul acesta este poporul tău.

14Și i-au zis lui Domnul: eu însumi voiu merge înaintea ta, și te voiu odihni.

15Și a zis către dânsul: de nu vei merge tu însuți împreună cu noi, să nu mă scoți pre mine de aici.

16Și cum se va ști adevărat că am aflat har înaintea ta, eu și norodul tău, fără numai de vei merge tu împreună cu noi? Și mă voiu mărì eu și norodul tău mai mult decât toate neamurile, câte sunt pre pământ.

17Și au zis Domnul către Moisì: și acest cuvânt al tău care l-ai grăit, voiu face, că ai aflat har înaintea mea, și te știu pre tine mai mult decât pre toți.

18Și a zis: arată mie slava ta.

19Și au zis: eu voiu merge înaintea ta cu slava mea, și voiu chemà cu numele meu, Domnul înaintea ta, și voiu miluì de cine’mi va fi milă, și nu mă voiu îndurà de cine nu’mi va fi milă.

20Și au zis: nu vei puteà vedea fața mea, că nu va vedeà omul fața mea, și să fie viu.

21Și au zis Domnul: iată loc la mine, și vei stà pe piatră.

22Și când va trece slava mea, te voiu pune în fereastra pietrii, și voiu acoperì cu mâna mea preste tine până ce voiu trece.

23Și voiu da la o parte mâna mea, și atunci vei vedeà dosul meu; iar fața mea nu se va arătà ție.