Eșirea 5

1Și după acestea au intrat Moisì și Aaron la Faraon și au zis lui: acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: lasă pre poporul meu ca să serbeze în pustie.

2Și a zis Faraon: cine este de al căruia glas să ascult eu, ca să las pre fiii lui Israil? Nu știu pre Domnul, și pre Israil nu-l voiu lăsà.

3Și ei au zis lui: Dumnezeul Evreilor ne-au chemat pre noi să mergem cale de trei zile în pustie ca să jertfim Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne întîmpine pre noi moarte sau ucidere.

4Și le-a zis lor împăratul Eghipetului: pentruce Moisì și Aaron îndărătniciți pre popor dela lucru? Mergeți fiecare dintre voi la lucrul său.

5Și a zis Faraon: iată acum se va prea înmulțì poporul acesta pre pământ, deci să nu-i lăsăm să odihnească dela lucruri.

6Și a poruncit Faraon celor ce priveghiau preste lucrurile poporului și logofeților, zicând:

7Mai mult să nu dați paie poporului pentru facerea cărămizilor, ca ieri și ca alaltăieri; ci să meargă ei să-și adune lor paie,

8Și să facă cărămizi câte au făcut în toate zilele, să-i siliți și să nu împuținați nimica din lucrurile lor, că șed fără de lucru, pentru aceea strigă zicând: să mergem și să jertfim Dumnezeului nostru.

9Să se îngreuieze lucrurile oamenilor acestora, și să grijască de acestea; iar să nu grijască de cuvinte deșarte.

10Și îi sileau pre ei priveghetorii preste lucruri și logofeții, și grăiau către popor zicând: acestea zice Faraon: mai mult nu vă vom da vouă paie.

11Voi singuri mergeți de vă adunați paie de unde veți aflà, că nimica nu se va împuținà din lucrul vostru.

12Și s’a risipit poporul în tot pământul Eghipetului să strângă trestie în loc de paie.

13Iar priveghetorii preste lucruri sileau pre ei zicând: săvârșiți lucrurile voastre care vi se cuvin preste zi, ca și când vi se da paie.

14Și logofeții lui Faraon cei ce erau puși mai mari, au bătut pre logofeții poporului fiilor lui Israil, zicând: de ce n’ați săvârșit lucrul cărămizilor voastre și astăzi ca și ieri și ca alaltăieri?

15Și intrând logofeții fiilor lui Israil, au strigat către Faraon, zicând: pentruce faci așà robilor tăi?

16Paie nu se dau robilor tăi, și zic nouă să facem cărămizi, iată pre supușii tăi îi bat, au doar nedreptate vei face poporului tău?

17Și le-a zis lor: fără de lucru ședeți, leneși sunteți, pentru aceea ziceți: să mergem să jertfim Dumnezeului nostru.

18Acum dar mergând lucrați, că paie nu se vor da vouă, și tot atâtea cărămizi veți face.

19Și s’au văzut pre sine logofeții fiilor lui Israil în rele, zicându-li-se: nu se va împuținà din cărămizile ce sunt rânduite pre zi.

20Și s’au întâlnit ei cu Moisì și cu Aaron, carii veneau înaintea lor, când ieșau ei dela Faraon.

21Și au zis lor: vază-vă pre voi Dumnezeu și să vă judece, că ați făcut urît mirosul nostru înaintea lui Faraon și înaintea slugilor lui, ca să dați sabie în mâna lui să ne omoare.

22Și s’a întors Moisì către Domnul, și a zis: rogu-mă Doamne, căci ai necăjit pre poporul acesta? Și pentruce m-ai trimis pre mine?

23Că de când am mers eu la Faraon să grăiesc întru numele tău, a supărat pre poporul acesta, și n’ai izbăvit pre poporul tău.