Eșirea 16

1Și s’a ridicat din Elim, și a venit toată adunarea fiilor lui Israil în pustia Sin, care este între Elim și între Sina. Iar în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ce au ieșit ei din pământul Eghipetului,

2A cârtit toată adunarea fiilor lui Israil asupra lui Moisì și asupra lui Aaron.

3Și au zis fiii lui Israil către ei: mai bine am fi murit bătuți de Domnul în pământul Eghipetului când ședeam la căldările cele cu carne și mâncam pâine de ne săturam, decât ne-ați adus în pustia aceasta, ca să omorîți toată adunarea aceasta cu foame.

4Și au zis Domnul către Moisì: iată eu voiu ploua vouă pâini din cer, și să iasă poporul și să adune cât va fi de ajuns într’o zi, ca să-i ispitesc pre ei, de vor umblà în legea mea, au ba?

5Și va fi în ziua a șasea să adune de două ori mai mult decât adunà într’altă zi pentru o zi.

6Și au zis Moisì și Aaron către toată adunarea fiilor lui Israil: în astă seară veți cunoaște că Domnul v’au scos pre voi din pământul Eghipetului.

7Și dimineață veți vedeà mărirea Domnului, pentrucă au auzit cârtirea voastră asupra lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiți asupra noastră?

8Și a zis Moisì: vă va da vouă Domnul seara carne să mâncați și pâine dimineața să vă săturați; că au auzit Domnul cârtirea voastră care cârtiți asupra noastră, și noi ce suntem? Că nu este asupra noastră cârtirea voastră, ci asupra lui Dumnezeu.

9Și a zis Moisì lui Aaron: grăește către toată adunarea fiilor lui Israil: apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, că au auzit cârtirea voastră.

10Iar când grăì Aaron către toată adunarea fiilor lui Israil și se întoarseră în pustie, mărirea Domnului s’a arătat în nor.

11Și au grăit Domnul către Moisì zicând:

12Auzit-am cârtirea fiilor lui Israil, grăește către ei zicând: seara veți mâncà carne și dimineața vă veți săturà de pâine, și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

13Și s’a făcut seară, și s’au suit prepelițe și au acoperit tabăra; iar dimineața după ce încetà roua înprejurul taberii,

14Iată pre fața pustiei mărunt și rotund, alb ca ghiața pre pământ.

15Și văzând aceasta fiii lui Israil, au zis unul către altul: ce este aceasta? Că nu știau ce este, și a zis Moisì către dânșii: aceasta este pâinea care au dat-o Domnul vouă să mâncați.

16Și acesta este cuvântul, care l-au poruncit Domnul: strângeți dintr’însa fiecare cât este de ajuns o măsură după capete, după numărul sufletelor voastre, fiecare împreună cu cei ce lăcuesc cu voi să adunați.

17Și au făcut așà fiii lui Israil, și au adunat unul mai mult, altul mai puțin.

18Și măsurând cu măsura, nici celui ce aveà mult n’a întrecut, nici celui ce aveà puțin n’a lipsit, fiecare cât erà de ajuns la cei cu sine a adunat.

19Și a zis Moisì către ei: nimenea să nu lase dintr’aceasta pe dimineața.

20Și n’au ascultat pre Moisì, ci unii au lăsat dintr’aceea pe dimineața, și a făcut viermi, și s’a împuțit și s’a mâhnit Moisì pre ei.

21Și adunau dimineața fiecare cât îi erà de ajuns lui, că dacă încălzea soarele, se topeà.

22Și a fost în ziua a șasea au adunat cele trebuincioase îndoite, câte două măsuri unuia, și au intrat toți boierii adunării și au spus lui Moisì.

23Și a zis Moisì către dânșii: nu acesta este cuvântul care au grăit Domnul? Sâmbăta odihnă sfântă e Domnului mâine; ori câte veți vreà a coace, coaceți, și ori câte veți vreà a fierbe, fierbeți, și tot ce va prisosì lăsați pre ea rămășiță pe dimineață.

24Și au lăsat din aceasta până dimineața după cum a poruncit lor Moisì, și nu s’a împuțit, nici viermi nu s’au făcut într’însa.

25Și a zis lor Moisì: mâncați astăzi, pentrucă Sâmbătă Domnului este astăzi, nu veți aflà în câmp.

26Șase zile veți adunà, iar ziua a șaptea este Sâmbătă, nu veți aflà într’însa.

27Și a fost a șaptea zi au ieșit unii din popor să adune, și n’au găsit.

28Și au zis Domnul către Moisì: până când nu veți să ascultați de poruncile mele și de legea mea?

29Vedeți, că Domnul au dat vouă sărbătoare ziua aceasta, pentru aceea el au dat vouă în ziua a șasea pâine pre două zile; ședeți fiecare în casele voastre, nimenea să nu iasă din locul său în ziua a șaptea.

30Și a ținut Sâmbătă poporul în ziua a șaptea.

31Și au numit fiii lui Israil numele acesteia mani, și erà ca sămânța coliandrului albă, iar gustul ei ca azima cu miere.

32Și a zis Moisì: acesta este cuvântul, care l-au poruncit Domnul: umpleți măsura de mană spre păstrare întru neamurile voastre, ca să vază pâinea care ați mâncat voi în pustie, când v’au scos pre voi Domnul din pământul Eghipetului.

33Și a zis Moisì către Aaron: ia un vas de aur și pune într’însul o măsură plină de mană, și-l pune pre el înaintea lui Dumnezeu, ca să-l păziți întru neamurile voastre,

34În ce chip au poruncit Domnul lui Moisì; și l-a pus Aaron înaintea mărturiei spre păstrare.

35Iar fiii lui Israil au mâncat mană patruzeci de ani, până au venit în pământ lăcuit; au mâncat mană până au venit în partea Finichiei.

36Iar acea măsură erà a zecea parte din trei vedre.